Bodegile din satele sătmărene au terasele pline, iar cârciumarii prosperă. Majoritatea vând „pe caiet”, iar clienţii „consumă” din ajutorul social, din pensiile bătrânilor şi din alocaţiile copiilor.

Pionul principal este primarul, care are cel mai important rol în această schemă. Dacă unii edili dețin chiar ei cârciumi, alții sunt mână în mână cu ”afaceriștii”. Căci cea mai bună afacere la sate este să vinzi băutură săracilor, oamenilor fără căpătâi.

Schema este foarte simplă. Se face o anchetă socială cu valențe comice și este avizată de primar. ”Amărâtului” îi vin banii acasă sau la poștă, după caz, iar de acolo merge direct la birt. După ce își plătește datoriile de pe ”caiet”, acesta mai chefuiește, adică bea până pică de pe picioare.

Cârciumarul, care în unele cazuri este una și aceiași persoană cu primarul, își încasează banii și își freacă mâinile de mulțumire. Dacă edilii nu dețin birturi, atunci își primesc cota parte de la patronul de cârciumă. Din păcate, la astfel de situații s-a ajuns în tot mai multe sate din județul Satu Mare.

Iar pentru a primi în continuare pomana de la primar, vor vota cu aceiași persoană care le rezolvă ajutoarele sociale, pentru ca robinetul cu alcool și tutun să nu se închidă.

Toți câștigă, aparent, din această schemă. Cârciumarul își ia banii, primarul își ia și banii și voturile, iar săracul își bea mințile. Singurii care pierd sunt copiii, al căror viitor este amanetat în această schemă a sărăciei fără orizont.

Exemple concrete, după alegeri!