Mădărășenii, ardudenii, sătmărenii, spre deliciul invitaților din mai multe colțuri ale țării, și-au scos cămeșile tradiționale de la păstrare, din lăzile de zestre care mai sunt, ori de prin lădoiele bunicilor și au mers la danț, la o “Clacă pă danț”, la șura lu’ Ghiță Săvianu din Mădaras. Evenimentul a avut loc duminică, în ziua de 24, a lui Răpciune (septembrie), tocmai în Duminica Satului Românesc, după ieșitu’ de la biserică.

,,Mulțumim gazdei noastre, mădaresenilor care s-au mobilizat exemplar, clăcanilor harnici, danțăușilor, interpreților noștri îndrăgiți și tututor celor care din drag de port și tradiție au fost prezenți la claca mădărăsenilor”, au transmis reprezentanții Casei de Cultură ”Dr. Augustin Mircea” din Ardud.

Muzica și voia bună au fost asigurate de către Ansamblul Cununița, Ansamblul Cetatea Codrului, lăturenii de la Atelierul de Joc Popular din Sălaj, Taraful Ceatăra de la Carei, Petrică Mureșan, Ana Holdiș Pop, Leontina Dorca, Carmen Sas, Malvina Madar Iederan și Cornel Pop.

ADDENDUM: „Claca pă danţ” este o particularitate a tradițiilor românești cu funcție socială și de inițiere. Era îndătinată în sate din zona de nord-vest a României, până la dispariţia jocului duminical și era organizată de feciorii holtei. Gazda clăcii era întotdeauna un gospodar care cerea un număr de clăcani de la chizăşii aleși de feciori pentru munca cărora gazda plătea muzicanţii in bani, in funcție de zilele de muncă prestate de tineri. După ce feciorii se apucau de muncă, muzicanţii arvuniți cântau aproape tot timpul în faţa clăcanilor. Gazda aducea prânzul, iar lucrul continua până la gustare, când clăcanii erau serviţi cu horincă, fasole cu ciont, plăcintă cu brânză și “ciurigăi”. După masa de la amiază flăcăii jucau cu fetele un ceas bun. La sfârşitul zilei clăcanii erau primiţi la casa gazdei, unde li se pregătea un ospăț în şură, bun prilej de joc și voie bună. (Pamfil Bilțiu- Memoria ethnologică nr. 64 – 65 * iulie – decembrie * 2017 An XVII).