Fostul manager al Spitalului Județean Satu Mare, Marcela Papici, actualmente coordonator al unei clinici private, a povestit cum un bolnav de cancer a umblat cu disperare prin municipiul Satu Mare în identificarea unui cardiolog liber. În caz contrat riscând să își piardă programarea la chimioterapie în Cluj.

Redăm mai jos mărturia Marcelei Papici:

”Marți, săptămâna trecută, la Cezarmed am răspuns eu la telefonul pentru programări. Unul dintre apeluri solicita o programare la cardiolog. Ii spun ca se poate pe 6 iunie. Insista pe o programare în aceeași săptămână între miercuri și vineri. Îi explic că doamna doctor nu are program. Îl simt foarte supărat. Îi recomand să apeleze la policlinică, la spital. Îi dau nume de medici cardiologi cu cabinete, din Satu Mare. Îmi explică că a epuizat toate căutările și noi eram „ultima lui speranță”! M-a șocat exprimarea și-l întreb detalii. Mi le-a spus!

Avea cancer rectal. Întors luni de la Cluj. Programat în următoarea săptămână, luni, la chimioterapie, tot la Cluj, unde nu-l primeau fără consult cardio (ekg, ecocord). Mi s-au umplut ochii de lacrimi! Nu de milă! Ci de neputință! De sistem bolnav! De disperarea cu care povestea! De furie!

Era un om simplu! Nu cunoștea pe nimeni, iar asta îl condamna! Pentru că nu avem un sistem unde sa meargă cu această problemă, să-l asculte cineva, să-l ajute. L-am ajutat! M-a ajutat d-șoara doctor să-l ajut. A venit special pentru dânsul și l-a consultat în timp util. Și îi sunt profund recunoscătoare pentru asta.

Ieri, luni, domnul Vasile a început tratamentul pentru cancer! Oare cum ar fi fost dacă nu răspundeam eu la telefon? Sau nu putea domnișoară doctor să vină? Ce șanse avea domnul Vasile? Câți alții sunt ca domnul Vasile? De ce nu există soluții „de spital”, „de stat” pentru asemenea situații?”