În anii ’90, nu exista curte de școală sau pauză mare fără măcar o sticlă de Only. Era „sucul nostru” – produs local, dulce, colorat, cu gusturi intense de portocale, limetta, cola sau mere. Copiii din Satu Mare și Maramureș îl adorau, iar părinții îl cumpărau direct de la poarta fabricii din Livada, unde comercianții stăteau la coadă cu camioanele. Era mai ieftin, era autentic și, mai ales, era al nostru.

Colegii de la obiectiv-sm.ro au încercat să îi afle povestea uitată în negura vremurilor. Fabrica din Livada a fost unul dintre simbolurile tranziției anilor ’90 – când inițiativa privată începea să încolțească timid în România postcomunistă. Deși nu există date oficiale, localnicii spun că totul ar fi pornit de la familia Loker, cu origini germane, care a transformat un vis dulce într-un produs regional căutat și iubit.

Only nu era doar un suc. Era o bucurie simplă, accesibilă, un simbol al copilăriei fără griji, cu joacă până seara târziu și buzunare pline de cornete de semințe. Era un mic lux pe care ți-l permiteai cu bani de alocație și care, în zilele caniculare, părea mai bun decât orice Cola „de afară”.

Apoi, a venit tăcerea.

Anii 2000 au adus schimbări rapide, iar Only n-a mai ținut pasul. Competiția acerbă a brandurilor internaționale, lipsa investițiilor, poate și lipsa unei strategii clare, au făcut ca băutura să dispară încet, dar sigur. Nici măcar nu ne-am dat seama exact când am băut ultima sticlă. Doar că, la un moment dat, nu a mai fost.

Astăzi, fabrica din Livada nu mai ambalează nimic. Nu mai trimite navete, nu mai răsună de voci sau motoare de camion. A rămas doar amintirea – vie, intensă, ca un suc de portocale băut pe nerăsuflate într-o zi de vară, în fața blocului.

Pentru mulți dintre noi, Only nu e doar un produs dispărut. E o capsulă a timpului. O sticlă groasă, poate uitată într-un pod prăfuit, dar plină de copilărie.