Pentru mulți dintre românii care trăiesc în Ucraina, chiar la granița cu România, vestea atacului Rusiei a căzut ca un trăsnet. Cei mai mulți, printre care și preotul Daniel Țuțuraș, originar din Satu Mare, au aflat de la televizor că tancurile rusești au trecut granița, iar teritoriile Ucrainei au fost lovite de rachete. Nu a durat mult ca panica să se instaleze și ca oamenii să se pregătească de ce-i mai rău. Și totuși, printre toate temerile și fricile legate de ziua de mâine, dincolo de groaza față de război, trăiește speranța că Ucraina va fi salvată de un conflict nimicitor.

Reporterii PresaSM au luat legătura cu mai mulți români din Ucraina. Poate cel mai reprezentativ este Daniel Țuțuraș, care este de 11 ani păstor peste sufletele comunității de români aflați în Ucraina, chiar la granița cu țara noastră. Astăzi dimineață, protopopul i-a spus să deschidă televizorul. Pe ecran s-au succedat în ritm rapid imaginile unei invazii anunțate. Rachete au lovit Ucraina, iar tancurile rusești înaintau pe teritoriul țării.

Nu a durat mult ca șuierul rachetelor să se apropie și zona învecinată României. A fost lovit aeroportul Ivano Frankivsk, iar panica s-a instalat treptat în sânul comunității de români.

„În primul rând s-a cam instalat panica. Sunt câteva sute de mii de români la granița cu Maramureș. Deocamdată, aici, e pace, în afară de faptul că oamenii au cam intrat în panică”, a povestit pentru PresaSM preotul Daniel Țuțuraș.

E greu pentru generațiile crescute fără amintirea unui război să poată să conceapă teama și panica ce se instalează în momentul în care țara îți este atacată cu tancuri și rachete, iar canalele de comunicare te asaltează cu imagini ale elicoptereleor și avioanelor de luptă din țara vecină survolând cerul aproape de Capitală.

Panica e aproape palpabilă, iar mărturie stau magazinele goale și cozile parcă interminabile de la stațiile de alimentare. S-au terminat și lumânările, într-o țară ce se teme că va rămâne în întuneric.

„Vă imaginați că azi dimineață m-am dus până în centrul orașului (n.red. orașul Dibrova) să iau o pâine, iar în două ore s-au golit magazinele. Până și lumânările au dispărut în totalitate. La stațiile de carburanți e coadă. Se dau doar 20 de litri de benzină. Prețul a ajuns la circa 1,50 euro. Panica e instalată”, ne-a povestit preotul, asta în ciuda apelurilor repetate făcute de autorități, care îndemnau populația la calm.

Nu au fost solicitări din partea autorităților locale și nici mesaje că zonele ar putea fi evacuate. Sătmăreanul spune, în schimb, că e în contact cu consulatul României, care i-a pus în alertă pe conaționalii noștri.

„Am fost puși în alertă, ca să zic așa. Suntem în continuu contact și ne sună, dar ne-au spus că totul depinde de noi, dacă vrem să plecăm sau să rămânem”.

Și deși alți colegi deja îl sună de la granița cu România, Daniel a ales să rămână. Cât timp? Până când cuțitul va ajunge la os.

„Știți, voi sta atâta timp cât o să pot. Nu pot să lasă oamenii din parohie de izbeliște și să plec din sânul lor. Am o activitate de 11 ani și acum ei au mai multă nevoie de mine decât în momentele de pace”, a spus Daniel Țuțuraș, argumentându-și decizia de a nu pleca odată cu primul val de refugiați.

Iar deasupra panicii deja instalate, dincolo de frică, e groaznica așteptare.

„E mai groaznică așteptarea, decât faptul împlinit. Ne culcăm în această seară și nu știm cum ne vom trezi mâine dimineață”, a mai spus preotul.

Mai există și speranță. Printre cei care au plecat și printre cei care au rămas. Speranța că liderilor politici le va veni mintea la cap, că nu vor sacrifica vieți și popoare, că conflictul nu se va generaliza, iar țara va fi salvată.

E o consolare fragilă, în timp ce trupele rusești înaintează, iar vămile devin căi de scăpare din calea războiului.