Multe dintre tradițiile de Crăciun au fost furate de la nemți, iar multe dintre ele își au originea în Evul Mediu. 

Multe dintre tradițiile pe care le respectăm de Crăciun, și unele care ne dau bătăi de cap, au fost împrumutate din Germania medievală. Împodobitul bradului, turta dulce sau globurile pe care le folosim la decorat, toate poartă semnătura nemților, iar unele dintre ele au legături cu credințele păgâne.

Bradul împodobit

Originea tradiției bradului împodobit e puțin mai întortochiată cu trei țări care își revendică paternitatea. Izvoarele istorice amintesc despre un brad împodobit într-o piață publică din Tallin,  în 1441, dar și unul la Riga, aproape 100 de ani mai târziu. Dar cel mai adesea, brazii împodobiți apar în folclorul german, și tot de aici se pare că se trage și tradiția de a duce bradul în casă.

În schimb tradiția nu ar fi deloc una nouă, având în vedere că triburile, în special cele din zona nordică, foloseau crengile de brad, pin sau molid pentru a-și decora casele odată cu solstițiul de iarnă. Și romanii aveau îndeletniciri similare de Saturnalii.

Iar când vine vorba despre cum era împodobit bradul, nemții preferau mere, nuci, ambalaje de dulciuri, conuri, obiecte strălucitoare și alte decorațiuni făcute din hârtii colorate. Asta până nu au apărut globurile.

Globurile de Crăciun

Globurile de pe bradul de Crăciun provin și ele tot din Germania medievală. Au apărut prima dată la mijlocul secolului al XVI-lea, în micuțul oraș Lauscha. Hans Greiner este producătorul creditat ca părinte al globurilor de sticlă. Greiner a inventat o tehnică specială pentru prelucrarea sticlei și așa au luat naștere primele ornamente de sticlă. Inițial formele au fost împrumutate din natură și reprezentau fructe și nuci. Dar au fost atât de populare încât toți meșterii din Lauscha au început să se ocupe de producția de globuri, au îmbunătățit tehnicile și și-au imaginat forme și modele tot mai diverse.

Casuțele din turtă dulce

Baza pentru turta dulce, un fel de blat cu miere, era cunoscut încă din Antichitate, dar a fost nevoie ca cruciații să aducă înapoi în Europa ghimbirul, iar apoi călugării din Armenia să îi învețe pe cei francezi cum să prepare adevărata turtă dulce. Dar dincolo de prăjitură, germanii au fost cei care au învățat să transforme banala turtă într-un deliciu festiv. Încă din anii 1300, în Germania, turta dulce lua cele mai neobișnuite forme.

Iar casa de turtă dulce apare în povestirile Fraților Grimm, atunci când Hansel și Gretel se lovesc de casa vrăjitoarei. Povestea a fost atât de populară încât bucătarii germani au început să se întreacă în măiestrie și să pună în vânzare structuri tot mai elaborate, ce putea fi achiziționate și ca mici atenții, de Crăciun.

Târgurile de Crăciun

Se spune că și târgurile de Crăciun sunt tot o invenție germană, și care datează tot din perioada medievală. Fie orașul cât de mic, în preajma sărbătorilor, în zona piețelor publice apăreau comercianți ambulanți care ofereau ornamente, decorații manuale și dulciuri pentru cumpărători. Tot aici se puteau cumpăra vin și bratwurst. Târgurile au devenit atât de populare încât au cucerit și America de Nord.

Moș Crăciun

Imaginea pe care o avem despre Moș Crăciun este una de inspirație nemțească. Grăsuț și mereu bine-dispus, personajul fantastic, așa cum alegem să ni-l imaginăm astăzi este creație caricaturistului germano-american Thomas Nast. Nast a fost inspirat de legendele și mitologiile germane, preferate de soția sa, și pe care le folosea drept surse de inspirație. Așa s-au născut și caricaturile despre Moș Crăciun care, în engleză, și-a împrumutat numele de la danezi. Cum arăta Moșul lui Nast, puțin mai slab decât cel de astăzi, dar totuși rotunjor, îmbrăcat în haine roșii, cu barba lungă și albă, mereu lucrând la niște jucării.