Pariurile sportive reprezintă o modalitate de divertisment tot mai răspândită, nu numai în rândul microbiștilor, ci și al pasionaților de tenis, baschet, handbal, fotbal american ș.a.

Jucătorii cu experiență reușesc să transforme hobby-ul și într-o sursă de venit, prin perfectarea unui plan de joc în care o importanță mare o are managementul banilor. Acest concept include toate operațiunile financiare, de la depunerea banilor în contul de pariuri până la retragerea fondurilor.

Gestionarea bugetului are în vedere și stabilirea mizei pentru fiecare pariu în parte. În funcție de stilul de joc, există mai multe variante:

• ajustarea mizei biletului în funcție de bankroll și de gradul de risc;
• împărțirea bugetului în părți egale (ex: strategia Cota 2);
• apelarea la o strategie cu miză progresivă (ex: Martingale, Fibonacci)
• parierea de sume mari pe cote mici (ex: strategia Easy Money)

Cum joacă profesioniștii

Pariorii profesioniști preferă prima variantă, pe care o aplică pe bilete individuale. Și în acest caz sunt mai multe opțiuni. Unii jucători recomandă câteva praguri ale mizei în funcție de cota selecției, cum ar fi:

• 3% din buget pentru un bilet cu cota între 1.80 și 2.20
• 5% din buget pentru un bilet cu cota între 1.60 și 1.80
• 7% din buget pentru un bilet cu cota între 1.40 și 1.60
• 10% din buget pentru un bilet cu cota între 1.20 și 1.40

Sunt și jucători care preferă o metodă de calcul și mai exactă, folosindu-se de „Criteriul lui Kelly”. Este vorba despre o formulă matematică descoperită de matematicianul John Larry Kelly jr., care a fost gândită pentru a maximiza succesul investițiilor financiare, dar a fost preluată de pariorii care i-au observat aplicabilitatea în domeniul lor.

Transpus în pariuri sportive, algoritmul calculează ce procent din bugetul total care trebuie investit într-un pariu pentru a aduce profit maxim. Miza folosită este proporțională cu valoarea băncii, astfel că se asigură un echilibru care reduce riscul pierderii întregii sume din cont. Seria de pariuri necâștigătoare nu poate dura la infinit, astfel că un parior disciplinat recuperează pierderile și are șansa de trece pe profit.

De asemenea, o serie de pariuri câștigătoare face ca miza să crească, aducând câștiguri mai mari.

Algoritmul descoperit de  John Larry Kelly jr. Este următorul:

• f = (bp – q) /b

Variabilele:

• f = procentul din buget care trebuie mizat
• p = probabilitatea de a câștiga pariul
• q = probabilitatea de a pierde pariul
• b = cota -1

Probabilitățile sunt aproximate de fiecare parior în parte, de aceea „Criteriul lui Kelly” este mai eficient în cazul jucătorilor cu experiență, care au mai multă acuratețe în aprecierea riscului.

De exemplu, în oferta Stanleybet, selecția „peste 2.5 goluri” în FC Botoșani vs FCSB avea cota 1.96. Dacă un parior considera că erau 60% să se înscrie minim trei goluri, atunci el ar fi trebuit să mizeze: [(1.96 – 1) x 60/100 – 40/100]/ (1.96 – 1) = (0.96 x 0,6 – 0,4)/0,96 = 0,18 = 18% din buget. La un buget de 100 de lei, miza corectă pentru „peste 2.5 goluri” ar fi fost 18 lei.

Așadar, este crucial ca pariorul să facă o analiză aprofundată a fiecărui meci pe care dorește să mizeze, pentru a afla gradul de risc real, care de multe ori este diferit de cel indicat de cotele afișate pe site-urile agențiilor de pariuri.