Pentru mulți dintre vizitatorii Sâmbrei, festivalul folcloric a fost doar un pretext pentru a petrece ziua de duminică în natură, înconjurați de mult verde, multă voie bună și, bineînțeles, mâncare pe alese. Iar turiștii, dar și localnicii, cu siguranță nu au plecat acasă flămânzi, chair dacă vremea n-a ținut deloc cu ei. Au fost de toate, de la preparate specifice Țării Oașului, la … la fel deja de tradițonalele gărtare, mici și cartofi prăjiți.

„Aci îi bine să vii nemâncat”, a spus unul dintre sătmărenii așezați la rând la una dintre tarabele cu mâncare, și au fost multe. Sfârâia pe grătare ceafa de porc, cotletul, mici, pulpele de pui și frigărui de tot soiul. Iar puțin mai încolo, în ceaun, fierbea mămăliga, în timp gurmanzii căutau „pentru acasă” caşul de oaie sau de vacă și urdă.

Țara Oașului este recunoscută pentru lactatele din oaie, și în special pentru cei care locuiesc în orașe, cașul, urda și zerul au fost la mare căutare.

Iar dacă unii au venit special pentru cașul de oaie, alții au s-au tot uitat după boace. Pumni, piroște, sarmale, cum vreți să le denumiți, cu hribi și păsat, cu carne de porc și afumătură, boacele au devenit sinonime cu Țara Oașului. Așa că nu-i de mirare că mulți dintre curioșii veniți la Sâmbră au început să le caute pe la tarabe, chiar dacă nu tare le-au găsit decât pe la corturile amenajate de partide.

Mămăliguța cu jumări și brânză a fost o altă delicatesă la mare căutare de cei care doreau să experimenteze bucătăria tradițională din zonă, cea care pune accent pe produse de calitate, cu alimente din surse locale.

Sigur, înghesuială a fost și la „tradiționalele” mâncăruri câmpenești. Pe lângă carnea la grill, cartofii prăjiți, pai sau wedge, ciupercile sau legumele la grătar, toate au împânzit cu mirosul lor zona.

Comercianții au recomandat în primul rând pastrama de oaie și micii, dar toate preparatele, spun ei, au fost proaspete și savuroase.

Și cam cât costa o masă copioasă, în zi de sărbătoare pentru oșeni. Comercianții au spus că două persoane se puteau sătura bine cam cu o sută de lei.

Dar nicio vizită în Țara Oașului nu poate să înceapă sau să se termine fără cel puțin un pahar de pălincă. Iar dacă la tarabe găseai în principal bere, unde vânzările probabil au scăzut din cauza vreii reci, producătorii tradiționali aveau pentru oaspeți o ofertă „mai naturală” și mai greu de refuzat.

Făcută din prune, mere, pere, pălinca este sinonimă cu Țara Oașului, așa că mulți dintre vizitatori i-au căutat pe producătorii locali pentru o sticlă de dus acasă și una de făcut cadou. Unde mai punem că temperaturile scăzute, ploaia, ceața și vântul, au făcut casă bună cu cei care au vrut să vândă puțină licoare de „încălzit oasele și carnea”.

Unii s-au îndeletnicit și la a face porcușor la proțap, în timp ce printre bucătarii au fost și cei care au optat pentru mâncăruri tradițional ardelenești, așa că vizitatorii s-au putut delecta și cu gulyas și kürtőskalács.