Un sătmărean a povestit cu lux de amănunte cum s-a dus la Unitatea de Primire Urgențe și a așteptat șase ore, pentru ca, în final, să primească analizele altei persoane.

Redăm integral întreaga poveste spusă de pacient. Nu mai este nevoie de nicio completare:

”După cum ştiţi, luni am fost la Urgenţe (în calitate de însoţitor, nu pacient). N-am vrut nicidecum să ajungem la urgenţe, dar s-a întâmplat. Iniţial un medic ne-a trimis la Infecţioase, unde după un consult, adică luatul tensiunii şi temperaturii, alt medic ne-a trimis acasă, cu trei medicamente şi cu rezerva să mergem la Urgenţe, dacă e musai. În 2 minute a urmat un leşin în maşină, fix în faţa spitalului, apoi am fugit la Urgenţe.

Aici pacienta a fost preluată imediat de personalul de la intrare şi introdusă la Urgenţe, unde mai așteptau vreo 30 de suferinzi. În primele 2 ore, pacienta, alături de ceilalţi, erau mutaţi de pe un scaun pe altul. În rest nimic. Săteau care pe unde puteau, pe scaune, cărucioare. În tot acest timp se auzeau poveştile asistentelor: una a vomitat toată ziua, alta a reuşit să mănânce un singur sandviş şi să ajungă o singură dată la baie, și era ora 18,00. De abia stătea pe picioare. Seara, toate erau epuizate, dar se trăduiau să nu arate asta și să facă față solicitărilor.

O pacientă care probabil a mai trecut pe aici, a venit de acasă cu pâine şi chiftele şi mânca fără jenă în faţa celorlalţi, fără să fi fost deranjată. (Îşi trăgea masca cu oxigen să mai înfulece câte o chiftea).

După 2 ore de aşteptare a urmat un consult, pacientei i-au recoltat sânge, i-a fost administrată o perfuzie. După primirea rezultatelor analizelor de sânge, medicul se uită din nou la pacientă, îi spune că analizele au ieşit bine şi o trimite acasă, cu recomandarea să urmeze un anumit tratament, adică să ia anumite medicamente. Toată operaţiunea a durat 6 ore. Între timp erau aduşi accidentaţi, oameni cu luxaţii, iar urgenţa nu erai tocmai tu.

A doua zi dimineaţa, altă surpriză. La studierea analizelor descoperim că rezultatele probelor de urină au ieşit bine, în condițiile în care nici n-au luat asemenea probă! V-ați prins, rezultatele erau ale altei paciente, cu acelaşi nume de familie, dar cu 20 de ani mai în vârstă, care a fost cu o seară în urmă la Urgenţe! Greu ne-a venit să credem…

În concluzie, după şase ore de aşteptări, am primit un diagnostic medical și rețetă cu medicamente pe baza buletinului de analize făcut altei persoane cu o zi în urmă! O adevărată tragi-comedie! E oare vina suferindei că n-a verificat toate cele cinci foi primite la ieșire?

Am mers la Urgenţe din nou să lămurim situaţia. Doamna asistentă n-a fost deloc surprinsă, s-a prins din prima că este o încurcătură şi imediat a rugat o colegă asistent social să se ocupe. După câteva minute, vine doamna asistentă social cu rezultatul analizelor persoanei corecte, care nu erau chiar atât de perfecte. Am întrebat-o dacă e bun tratamentul primit cu o seară înainte. A răspuns că nu ştie, să consultăm un medic priceput, ea e doar asistent social, știe doar că rezultatele aflate în chenar nu sunt bune. De parcă am intrat în spitalul asistaților social, nu într-unul de urgențe, în care mai sunt și medici. Am și plecat. De scuze sau ne pare rău, nu cred că am auzit.

Concluzia mea e că sistemul este depășit. Nu ai ce să reproșezi asistentelor, aleargă săracele toată ziua pentru pacienţi şi după medici, care de multe ori nu le respectă așa cum ar trebui, dar volumul de muncă este mult prea pare.

Nici nu mă mir că se plâng oamenii, e aproape un dezastru. De ce? Pentru că asistentele și medicii sunt foarte puțini, sunt paturi puţine nu au timp suficient să se ocupe de fiecare așa cum trebuie șiprinurmare comit erori. Aşa cum am mai zis, decât angajaţi pe la instituţii inutile, mai bine s-ar angaja asistente şi medici.

Din fericire, acum totul este bine. Ce se întâmpla însă dacă analizele pacientei erau foarte grave şi, Doamne fereşte, se întâmpla vreo tragedie? Cine răspundea în acest caz? Sau se limita totul la declaraţii de nivelul: Facem o anchetă…

P.S. Scopul acestui text nu e de a denigra pe cineva, ci de a trage un semnal de alarmă. În aceste condiţii, toţi sunt nemulţimiţi: medicii, asistentele, dar mai ales pacienţii! Faceţi ceva!”