Cormoranii, pasările acvatice făcute celebre de ministrul Agriculturii, pun în pericol afacerile piscicole din Satu Mare. Pierderile suferite se ridică la mii de lei, iar oamenii de afaceri sunt la mâna populației de păsări protejate prin lege, fără ca măcar să primească compensații, cum se întâmplă în alte țări occidentale. La Satu Mare, pierderile se numără în tone de pește pe cel mai mare lac, mai ales că mii de cormorani ajung să se hrănească cu speciile aduse pentru repopulat.

Cormoranii, păsările acvatice care au devenit celebre după discursul ministrului Agriculturii, pun în pericol afacerile piscicole din Satu Mare. Pe unde au reușit să se impună, cormoranii, care nu au prădători naturali, ajung să distrugă tone de pește, iar afaceriștii sunt la capătul răbdării. Se solicită autorităților soluții încă din 2007, dar până acum piscicultorii nu au primit nimic, doar promisiuni.

La Călinești-Oaș, cormoranii fac ravagii

Lacul Călinești-Oaș, cel mai mare din județul Satu Mare, a fost populat intensiv cu pește. Aproape 43.000 de kilograme de crap, caras, amur și fitofag au constituit premisele pentru o afacere de succes în industria piscicolă, doar că afaceriștii nu s-au așteptat și la cormorani.

Potrivit administratorului lacului, populația de cormorani din zonă a ajuns la câteva mii de exemplare, iar în lipsa unor prădători naturali și fiind protejați prin lege, păsările acvatice provoacă pagube de câteva tone de pește pe zi. Așa se face că pescarii ajung să culeagă de pe luciul apei chiar și 3-4 tone de pește într-o zi.

„Celor mari, pentru că nu îi pot înghiți, le smulg capul și le scot ochii,” a declarat proprietarul pentru PresaSM.

Un cormoran mănâncă aproximativ 1,5 kg de pește pe zi, iar dacă estimările sunt corecte, înseamnă că populația din Călinești-Oaș a ajuns la peste 3.000 de exemplare. Asta în timp ce, potrivit statisticilor oficiale, în România ar exista aproximativ 120.000 de exemplare.

Cormoranii au apărut în zona Călinești în urmă cu șapte ani, iar în timp grupurile au crescut tot mai mari, așa cum arată și o înregistrare mai mult decât sugestivă.

Iar după dezghțarea lacului, pescarii se așteaptă ca aceștia să revină, la fel, dacă nu mai numeroși ca în 2018.

Pierderile ajung la zeci de mii de tone la nivel național

Datele prezentate de Asociaţia Naţională a Producătorilor din Pescărie par să confirme ceea ce spune omul de afaceri sătmărean.

Potrivit Romfish, amenajările piscicole pierd circa 21.000 de tone de pește anual, iar pentru un fermier piscicol asta înseamnă pierderi zilnice cuprinse între 200 și 1.000 de kilograme. Iar cormoranii, organizați în grupuri de până la 1.000 de exemplare, vizitează fermele piscicole care se află și la distanțe de 50 km de locurile de cuibărire.

Iar încă din 2017, pescarii atrăgeau atenția asupra pagubelor pe care cormoranii le fac pe râul Someș.

Ce soluții solicită oamenii de afaceri

Una dintre soluții propuse este legată de subvenții. Agricultării primes 250 de euro/ha pentru a lăsa 10% din producție pe câmp, pentru a hrăni păsările. Cei de la Romfish spun că o soluție similară s-ar putea adopta și în cazul fermierilor piscicoli, care, arată cifrele, pierd 2/3 din producţie, doar din cauza cormoranilor.

Președintele Romfish a vorbit recent și despre controlul al cuib a cormoranilor, ca soluție viabilă din punct de vedere etic. Sunt în schimb și fermieri care susțin controlul populației prin impunerea unor cote de colectare, așa cum s-a întâmplat și în Cehia, prima țară din UE care a permis vânătoarea de cormorani.

Dar nu doar cormoranii dau bătăi de cap producătorilor autohtoni. Importurile ieftine de pește, la o populație care își consumă cea mai mare parte din buget pe alimente, provocă îngrijorare în rândul celor care vor să facă afaceri în piscicultură.

Bătaia pe resurse, în lumea expansiunii urbane

sursa: pixabay.com

Nu doar fermierii piscicoli din România au solicitat și solicită măsuri pentru eliminarea efectelor negative cauzate de înmulțirea numărului de cormorani. La fel s-a întâmplat și în Franța, Spania și Marea Britanie.

Lor li se opun activiștii din domeniul protecției mediului care spun că, în final, este vorba despre o bătălie dată pe resurse limitate, într-o lume aflată într-o continuă expansiune urbană. Dezvoltarea a dus la deteriorarea treptată a lanțurilor trofice și la sărăcirea biodiversității. Iar primele care au resimțit efectul au fost chiar zonele acvatice. Resursele naturale au devenit tot mai limitate, iar cormoranul nu face altceva decât să își ocupe locul pe care îl avea pe lanțul trofic, de aici și conflictul cu ceilalți „consumatori”.

Câte de îngrozitoare poate ajunge bătălia pentru pește? În luna ianuarie, zeci de cormorani au fost găsiți măcelăriți pe malurile Dunării. Guvernatorul Deltei Dunării a declarat atunci că păsările au fost găsite cu zona abdominală tăiată pentru că, spunea guvernatorul, cel mai probabil mâncaseră pește, iar cei care i-au ucis au vrut să-i recupereze.