Giulia G. este o tânără mămică din județul Satu Mare. A născut în plină stare de urgență la spitalul Județean Satu Mare. Fără familie alături de ea, singură, într-o secție în care nu se mai afla aproape nimeni. Singurătatea a marcat-o profund.

La cinci luni de la acea experiență, tânăra mămică a fost de acord să își spună întreaga poveste pentru PresaSM.

”Dacă până să nasc îmi imaginam cum va fi când voi merge la spital împreună cu soțul, că va fi alături de mine pe toată perioada spitalizării, că mă va ține de mână și mă va încuraja și că vom trăi împreună bucuria nașterii fetiței noastre, ei bine lucrurile nu au fost deloc așa cum îmi imaginam.

În 25 aprilie, seara, au început contracțiile. La ora 24.00 m-a dus soțul meu la Spitalul Județean Satu Mare. El a așteptat afară, în mașină, în fața spitalului, în timp ce eu am intrat să îmi facă internarea. A așteptat în jur de două ore până când i-am spus să se ducă acasă să îmi mai aducă niște lucruri și să meargă înapoi acasă că nu are rost să stea toată noaptea în fața spitalului din moment ce nu avea voie să intre din cauza virusului.

Lucrurile mi le-a lăsat la poartă și o asistentă mi le-a adus sus. Am fost nevoită să mă supun regulamentului de a purta mască. Am născut cu mască! A fost dificil să respir cu masca pe gură în timp ce mai aveam si dureri.

Travaliul a fost lung… Durerile au devenit insuportabile. Eram singură, pe holuri era liniște deplină. Mai vorbeam pe internet cu soțul si cu mama să nu fiu totuși chiar așa de singură, dar la un moment dat durerile erau așa puternice încât nu am mai putut vorbi și le-am închis. Eram foarte tristă din cauză că în acel moment aveam cea mai mare nevoie ca cineva să fie lângă mine, să mă țină de mână și să îmi spună că totul va fi bine, să mă strângă în brațe să îmi aline durerea și emoțiile… Ei bine acest lucru nu a fost permis.

În data de 26 aprilie, la ora 10.00, am născut o minunăție de copil. Am născut pe cale naturală. După ce am născut am fost extenuată, abia am putut umbla din cauza durerilor epiziotomiei. Aveam nevoie de ajutor, de cineva care să mă mângâie și să îmi spună că totul este bine și că am facut-o și pe asta, dar nu a fost. Decât virtual.. Dar nu a fost la fel ca și când ar fi fost acolo, lângă mine.

Soțul meu nu a putut veni să mă vadă, să o vadă pe fetița noastră. O naștere în care am fost tristă și singură. Nu doresc nici unei femei să nască în perioada unei pandemii”.