Fostul ministru al Apărării Naționale, sătmăreanul Gabriel Leș, a afirmat că discuția generată de drona care a traversat recent spațiul aerian al României scoate la iveală o nevoie urgentă: o arhitectură dedicată contra-dronelor. Potrivit declarației sale, problema centrală este absența unui strat operațional specializat pentru ținte de tip LSS (low–slow–small), iar IAR-99 — proiectat ca avion de antrenament și de atac ușor — ar putea oferi o soluție eficientă și rentabilă.
Leș a enumerat principalele argumente în favoarea adaptării IAR-99 pentru misiuni C-UAS:
-
Anvelopa de zbor adecvată — F-16, a spus el, nu este optim pentru urmărirea țintelor cu viteză redusă și semnătură mică; la regimuri joase, subsonice, eficiența platformei scade și contactul poate fi pierdut, în timp ce IAR-99 rămâne stabil și sigur în aceste condiții.
-
Costuri reduse per oră de zbor — Ridicarea unui F-16 este, în opinia lui, disproporționată economic pentru neutralizarea unei drone relativ ieftine; IAR-99 ar oferi o opțiune mult mai economică și repetabilă.
-
Integrare cu senzori și armament specific — Platforma ar putea fi echipată cu senzori EO/IR, link-uri de date și armament anti-dronă (muniție programabilă, proiectile cu proximitate, tun acrosat), precum și să furnizeze imagini și telemetrie cu valoare probatorie.
-
Flexibilitate operațională — IAR-99 ar putea patrula coridoare de risc precum Delta Dunării sau litoralul Mării Negre, menținând F-16 disponibil pentru misiuni de superioritate aeriană și descurajare strategică.
-
Suveranitate și valoare industrială — Modernizarea și dezvoltarea platformei la nivel local ar consolida independența tehnologică și ar întări industria națională de apărare, a subliniat Leș.
„Neutralizarea dronelor nu trebuie tratată ca un exercițiu de imagine, ci ca o problemă de eficiență operațională și raport cost–efect”, a spus fostul ministru, care a concluzionat că, în această logică, IAR-99 poate fi „răspunsul evident” la amenințări de tip Shahed.
Declarația intervine pe fondul dezbaterilor privind vulnerabilitatea spațiului aerian la aparate ușoare, cu profil redus, și ridică întrebări practice și bugetare: ce investiții ar necesita adaptarea IAR-99 pentru misiuni C-UAS, ce tipuri de senzori și muniții ar fi necesare, ce calendar de implementare ar fi realist și cine ar finanța proiectul — întrebări care, deocamdată, rămân deschise.
De asemenea, propunerea readuce în discuție dilema clasică a alocării eficiente a resurselor: utilizarea platformelor de generație înaltă pentru amenințări de mică intensitate versus dezvoltarea unor soluții specializate, mai ieftine și ușor de întreținut.
Propunerea ar putea fi discutată în foruri militare și politice, iar eventualele analize de fezabilitate sau studii tehnice vor fi esențiale pentru a determina dacă modernizarea IAR-99 în sens C-UAS este fezabilă din punct de vedere tehnic, financiar și operațional. Până atunci, declarația lui Gabriel Leș readuce în prim-plan nevoia unei arhitecturi coerente anti-dronă, adaptate realităților actuale ale amenințărilor aeriene.
