Mii de credincioşi au participat astăzi la Sfânta Liturghie Arhierească de la Mănăstirea Scărişoara Nouă, săvârşită cu ocazia Hramului Mare – “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Liturghia a fost oficiată la altarul de vară.

Liturghia Arhierească, oficiată de episcopul ortodox al Maramureșului și Sătmarului

Creştinii au fost conduşi în rugăciune de episcopul ortodox al Maramureşului şi Sătmarului, Prea Sfinţia Sa Iustin Sigheteanul, alături de un sobor de 30 de preoţi şi diaconi din judeţele Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Cluj şi Bihor, printre care exarhul Mănăstirilor din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, respectiv stareţ al Mănăstirii Scărişoara Nouă, arhimandritul Timotei Bel.

Printre credincioşi s-au aflat şi deputatul Octavian Petric, numit de Iustin Sigheteanul drept ”cel mai credincios parlamentar sătmărean”, prefectul Darius Filip, primarul comunei Pişcolt, Cosmin Varga, respectiv unul dintre cei care au pus umărul la ctitorirea lăcaşului de cult şi fiu al satului Scărişoara Nouă – Ioan Bâtea – preşedinte de onoare al Societăţii Cultural-Patriotice “Avram Iancu”.

26 de ani de veghe la hotarele ortodoxiei

Prea Sfinţia Sa Iustin Sigheteanul a ţinut să remarce faptul că la Mănăstirea Scărişoara Nouă se stă de veghe la hotarele ortodoxiei româneşti de peste 26 de ani. La rândul său, stareţul Mănăstirii Scărişoara şi exarh al Mănăstirilor din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, arhimandritul Timotei Bel, a ţinut să le mulţumească tuturor celor care au sprijinit viaţa monahală din acest colţ de ţară.

Istoria cetății

Mănăstirea de la Scărişoara Nouă, din Eparhia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, este cel mai vestic aşezământ monahal ortodox românesc. Așezământul monahal se află la numai trei kilometri de linia de frontieră care desparte România de Ungaria.

Mănăstirea s-a făcut la inițiativa moților din localitate. Mai exact, în 1924, mai multe familii de moţi ortodocşi din Apuseni au ajuns pe graniţa de vest a ţării ca urmare a reformei agrare. Denumirea satului Scărişoara Nouă a fost dată după satul lăsat în urmă în Munții Apuseni: Scărișoara.

După 1990, familiile de moţi din Scărişoara Nouă au pus bazele Mănăstirii cu hramul «Sfântul Ioan Botezătorul». În anul 1991, credincioşii din Scărişoara Nouă l-au rugat pe Înalt Preasfinţitul Justinian să binecuvânteze înfiinţarea unei mănăstiri.

Primul stareț: Serapion Nădeje

Primul stareţ a fost părintele Serapion Nădejde, care a fost un adevărat spirit călăuzitor pentru localnici. Actualul stareţ este Părintele Arhimandrit Timotei Bel, exarh al mănăstirilor din Eparhia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului.

Mănăstirea Scărişoara Nouă reprezintă un adevărat complex mănăstiresc, fiind alcătuită din biserică, chilii pentru călugări şi chilii pentru credincioşi, un turn-clopotniță, un altar de vară şi câteva anexe gospodăreşti. Toate componentele comunică între ele prin alei pietruite, iar în unele locuri au fost puse băncuțe, pe care pelerinii să se odihnească.

Iată cum peste ani, visul moților s-a împlinit: au înființat o veritabilă Cetate a ortodoxismului românesc în acest colț al României.