O propunere care, cu siguranță, va genera dezbateri aprinse este lansată de avocatul sătmărean Vlad Baculescu, din cadrul Societății Civile de Avocați Stan&Baculescu. Acesta consideră că România ar trebui să ia în calcul introducerea castrării chimice în cazul persoanelor care comit infracțiuni sexuale împotriva copiilor cu vârste mai mici de 14 ani.
Avocatul își argumentează poziția prin gravitatea extremă a faptelor comise împotriva minorilor, traumele pe termen lung suferite de victime și riscul de recidivă pe care îl consideră ridicat în cazul unor asemenea infractori.
„Reabilitarea este aproape imposibilă doar prin executarea unei pedepse”
Vlad Baculescu susține că simpla condamnare la o pedeapsă privativă de libertate nu reprezintă întotdeauna o garanție că autorul unei infracțiuni sexuale extrem de grave nu va mai comite asemenea fapte după eliberare.
„Infracțiunile sexuale săvârșite împotriva victimelor minore, care nu au împlinit 14 ani, au devenit în timp o problemă din ce în ce mai mare pentru societatea românească. Cred că reabilitarea celor care comit astfel de infracțiuni, în special acolo unde victimele au vârsta mai mică de 14 ani, este aproape imposibilă doar prin executarea unei pedepse privative de libertate”, afirmă avocatul sătmărean.
Acesta merge mai departe și susține că, din punctul său de vedere, riscul ca unii dintre agresorii sexuali să repete faptele după executarea pedepsei nu poate fi ignorat.
„De cele mai multe ori, cei care comit astfel de monstruozități vor recidiva”, afirmă Vlad Baculescu.
Castrarea chimică, pusă în discuție
În acest context, avocatul consideră că ar trebui deschisă o dezbatere serioasă în România privind posibilitatea introducerii castrării chimice pentru autorii unor infracțiuni sexuale comise împotriva copiilor foarte mici. Castrarea chimică nu presupune o intervenție chirurgicală, ci administrarea unui tratament medicamentos destinat reducerii nivelului hormonilor sexuali și, implicit, a impulsurilor sexuale. O asemenea măsură ridică însă numeroase probleme juridice, medicale și etice, inclusiv din perspectiva drepturilor fundamentale, a proporționalității și a condițiilor în care un tratament medical ar putea fi impus unei persoane condamnate.
Vlad Baculescu invocă și discuțiile existente în alte state europene.
„Din cunoștințele mele, la nivelul Uniunii Europene, în Polonia și Italia s-a propus introducerea în legislația penală a măsurii. Oricât de inumană ar părea o astfel de măsură la prima vedere, trebuie să avem în vedere traumele imense create victimelor, care au uneori vârste fragede de 4 sau 5 ani”, spune avocatul.
„Suntem obligați să ocrotim acești copii”
În opinia avocatului sătmărean, centrul unei asemenea dezbateri ar trebui să fie, înainte de toate, protecția copiilor. Mai ales că victimele infracțiunilor sexuale pot rămâne cu traume psihologice profunde, care le pot afecta întreaga viață.
Situația devine cu atât mai dramatică atunci când victimele provin din familii vulnerabile sau din medii în care adulții care ar trebui să le protejeze nu reușesc sau nu sunt în măsură să facă acest lucru.
„Suntem obligați să ocrotim acești copii, victime ale abuzurilor, care de multe ori provin din medii defavorizate și astfel nu are cine să îi protejeze”, afirmă Vlad Baculescu.
O propunere care ar deschide o dezbatere juridică și etică majoră
Introducerea castrării chimice pentru anumite categorii de infractori sexuali ar reprezenta o modificare majoră a politicii penale din România și, inevitabil, ar provoca o dezbatere amplă între juriști, medici, psihologi, organizațiile pentru protecția copilului și cele pentru apărarea drepturilor omului.
De o parte se află argumentul protejării minorilor și al prevenirii recidivei în cazul unor infracțiuni cu consecințe devastatoare. De cealaltă parte se află întrebări dificile privind eficiența reală a tratamentului, consimțământul pacientului, efectele medicale, proporționalitatea unei asemenea măsuri și compatibilitatea ei cu drepturile fundamentale.
Propunerea avocatului sătmărean Vlad Baculescu readuce astfel în discuție o întrebare extrem de sensibilă: cât de departe ar trebui să poată merge statul pentru a preveni recidiva în cazul persoanelor condamnate pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor? Pentru avocatul sătmărean, răspunsul pornește de la prioritatea absolută care ar trebui acordată protejării celor mai vulnerabile victime: copiii.
