Sătmărenii s-au adunat astăzi în fața Inspectoratului de Poliție Județean pentru a celebra Mica Unire. Organizate de Instituția Prefectului, manifestările au inclus momente artistice, pe lângă tradiționala defilare a Gărzii de Onoare și depunerea de coroane și flori la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. La finalul ceremoniilor, sătmărenii au fost invitați la Hora Unirii.
Sătmărenii au sărbătorit astăzi Unirea Principatelor Române. La fel ca în fiecare an, cei care au dorit să celebreze Mica Unire au fost așteptați la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în fața sediului Inspectoratului de Poliție Județean, pe strada Cuza Vodă. Acolo s-au adunat încă de dimineață autoritățile, în așteptarea primului moment al ceremoniilor, la ora 10:00, prezentarea onorului de către Garda de Onoare.
Preoții au săvârșit serviciul religios, pomenindu-i pe cei care au contribuit la realizarea Unirii Principatelor Române. Cei prezenți au ascultat, apoi, o alocuțiune despre însemnătatea momentului istoric. Trecerea în revistă a principalelor evenimente care au culminat cu unirea de facto a principatelor române în 1859.
Reprezentanții instituțiilor statului, dar și partidele politice și alte organizații au depus coroane, jerbe și flori la bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza în semn de omagiu pentru realizarea pasului esențial în drumul către formarea statului național unitar român, precum și pentru implementarea reformelor care au stat la baza creării României moderne.
Din program n-au lipsit momentele artistice, iar cel mai așteptat moment al zilei a fost cel în care sătmărenii au fost invitați la Hora Unirii. Astfel, versurile poeziei lui Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, au răsunat în centrul municipiul Satu Mare pentru a marca finalul manifestărilor oficiale dedicate Micii Uniri.
Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești. Procesul unirii a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
Procesul de unire, care a culminat în ianuarie 1859 prin dubla alegere a lui Cuza a fost unul de durată și a început în 1831-1832, odată cu adoptarea Regulamentelor Organice, în care apărea deja stipulată necesitatea unificări politice a celor două teritorii românești. În anii următori au fost încheiate acordurile vamale, urmate de lichidarea posturilor de frontieră între Moldova și Țara Românească începând cu 1 ianuarie 1848. Pentru realizarea Micii Uniri, finalitatea războiului Crimeii a fost importantă, creând un context internațional favorabil prin care, grație diplomației românești, Marile Puteri au acceptat o uniune, chiar dacă mai mult formală, între cele două țări, e adevărat, cu guverne diferite, dar cu unele instituții comune. Unirea de formă a fost urmată de o uniune personală, atunci când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și Țării Românești. Uniunea personală a fost urmată de cea politică, când Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul. Eforturile de consolidarea a Unirii au fost continuate de principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, după înlăturarea de la putere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza în 1866. Prima constituție a țării, cea din 1866, a denumit noul stat România.
