În Țara Oașului, tradiția nu e ceva păstrat în vitrine, e parte din viața de zi cu zi, trăită cu intensitate și mândrie. Aici, costumul popular încă are puterea de a întoarce priviri, de a spune povești fără cuvinte și de a lega generații între ele. Și asta o simt de fiecare dată cei care participă la Sâmbra Oilor.
Portul oșenesc este imposibil de confundat. Culorile puternice, broderiile bogate și detaliile atent lucrate dau senzația unui spectacol permanent. Femeile poartă fote și cămăși încărcate de modele vii, iar bărbații își păstrează și ei hainele tradiționale, mai ales la sărbători, când întreaga comunitate pare că intră într-o altă lume. Fiecare costum spune ceva despre om, despre vârstă, despre respectul față de tradiție.
Dar poate și mai impresionant decât costumul este atmosfera care se naște atunci când se dă startul festivalului, iar pe scenă încep țâpuriturile și tropotitul.
Țâpuriturile răsună puternic, ca niște strigături de bucurie care ridică toată mulțimea în același ritm. Sunt vocile oamenilor care nu doar cântă, ci trăiesc momentul cu toată ființa lor, dând curaj dansului și ritmului care urmează.
Iar tropotitul, cu pașii lui apăsați și rapizi, face ca pământul să pară că vibrează. Fiecare lovitură de picior este o explozie de energie, un semn de forță și de apartenență. Împreună, oamenii nu doar dansează, pare că spun aceeași poveste, în același ritm.
În Țara Oașului, tradiția nu a dispărut. Ea se aude, se vede și se simte la fiecare sărbătoare, în fiecare costum și în fiecare pas de dans care leagă oamenii între ei.
