Incendiul uriaș izbucnit în acest weekend în zona Racșa, care a mistuit peste 150 de hectare de vegetație, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toate autoritățile din județul Satu Mare. Pentru stingerea focului au fost mobilizate zeci de pompieri, voluntari, lucrători silvici și chiar un elicopter Black Hawk al Ministerului Afacerilor Interne. Cu alte cuvinte, statul a fost obligat să mobilizeze resurse uriașe pentru a stinge un incendiu care, în cele mai multe cazuri, pornește de la o practică banală și ilegală: arderea vegetației pentru așa-zisa „igienizare” a terenurilor. Problema este că acest fenomen nu este accidental și nici nou. Se repetă în fiecare an. Și devine tot mai grav.
Arderea vegetației nu este o tradiție, ci o încălcare a legii
În mediul rural persistă ideea că arderea vegetației uscate ar fi o metodă normală de curățare a terenurilor. În realitate, legislația românească spune exact contrariul. Arderea miriștii, a vegetației uscate sau a resturilor vegetale este interzisă sau strict reglementată, iar încălcarea regulilor poate atrage amenzi de până la 15.000 de lei pentru persoane fizice și 100.000 de lei pentru persoane juridice, potrivit legislației de mediu. Cu toate acestea, incendiile continuă să apară în fiecare primăvară și toamnă. Nu pentru că legea nu există, ci pentru că aproape nimeni nu o aplică cu adevărat.
Toată lumea intervine după incendiu. Aproape nimeni înainte
În momentul în care focul scapă de sub control, apar toate instituțiile: pompieri, autorități locale, uneori chiar elicoptere ale Ministerului de Interne. Dar înainte de incendiu, când focul ar putea fi prevenit, liniștea este totală. Cine ar trebui să intervină? Primăriile, care cunosc cel mai bine terenurile și oamenii din comunitate. Poliția, care poate identifica și sancționa persoanele care provoacă incendii. Jandarmeria, care are atribuții de menținere a ordinii și poate patrula în zonele vulnerabile. Garda de Mediu, care poate aplica sancțiuni serioase pentru arderea ilegală a vegetației. În realitate însă, aproape fiecare instituție pare să considere că problema aparține altcuiva.
Primăriile nu pot rămâne spectatori
În multe comune din județul Satu Mare, incendiile de vegetație apar în aceleași locuri și aproximativ în aceleași perioade în fiecare an. Primarii și administrațiile locale știu foarte bine unde sunt terenurile abandonate, unde oamenii obișnuiesc să dea foc vegetației, respectiv unde există risc mare de incendiu. Cu toate acestea, rar vedem controale, avertismente publice sau acțiuni preventive. Primăriile coordonează serviciile voluntare pentru situații de urgență și au obligații clare în domeniul prevenirii incendiilor. Cu alte cuvinte, nu sunt simple instituții care trebuie să privească de pe margine.
Costurile pasivității sunt plătite de toată lumea
De fiecare dată când izbucnește un incendiu de vegetație pompierii sunt mobilizați ore întregi sau chiar zile, sunt consumate resurse publice uriașe și există riscul ca focul să ajungă la păduri sau gospodării. În cazul incendiului de la Racșa, a fost nevoie inclusiv de intervenție aeriană, ceea ce spune totul despre amploarea fenomenului. Este absurd ca statul să ajungă să mobilizeze elicoptere pentru a stinge incendii provocate de o practică ilegală tolerată ani la rând.
Fără prevenție, anul viitor va fi și mai rău
Dacă autoritățile vor continua să reacționeze doar după ce incendiile izbucnesc, scenariul este previzibil: în fiecare an vom avea incendii tot mai mari, mai periculoase și mai costisitoare. Prevenția ar trebui să înceapă simplu, cu controale reale în zonele unde se ard frecvent terenuri, sancțiuni aplicate efectiv, implicarea primăriilor și a serviciilor voluntare și patrule civile/voluntare în perioadele de risc.
Până când aceste lucruri nu se vor întâmpla, pompierii vor continua să stingă incendii care nu ar fi trebuit să existe niciodată. Iar fiecare primăvară va aduce aceeași întrebare incomodă: de ce nimeni nu a făcut nimic înainte ca focul să înceapă?
