Sătmărenii, speriați de virusul West Nile. Numărul mare de țânțari, un pericol real

Tot mai mulți sătmăreni se declară îngrijorați de posibilitatea de a contacta virusul West Nile, din cauza numărului foarte mare de țânțari. Aceștia au înroșit firul de telefon al specialiștilor Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Satu - Mare.  Redăm mai jos mesajul celor de la Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Animalelor Satu Mare:

Ce este infecția cu virusul West Nile?

Infecția cu virusul West Nile, este produsă în urma contactului, cu virusuri considerate caracteristice altor continente (Africa, Asia), responsabile pentru transmiterea acestora, fiind paraziți din grupul țânțarilor sau căpușelor. În acest context, D.S.V.S.A Satu – Mare, atrage atenția cetățenilor, asupra pericolului ce îl reprezintă infecția cu virusul West Nile. Infecția cu virusul West Nile, este o boală care evoluează în mod predominant ca o meningo– encefalită, transmiterea acesteia realizându – se prin înțepătura țânțarilor (cunoscuți drept vectori transmițători ai virusului). Boala afectează în mod deosebit păsările domestice și sălbatice, precum și câteva specii de mamifere, dintre care cele mai expuse sunt ecvideele (caii), dar și oamenii. Datorită faptului că este o boală comună omului și animalelor, infecția cu virusul West Nile este încadrată în grupul zoonozelor.

Cum se transmite virusul

Virusul West Nile se transmite la animale și om prin înțepătura de țânțar. Condiția pentru ca un țânțar să devină vector, este ca acesta să se hrănească cu sânge provenit de la un animal deja infectat, deoarece virusul la animale, în faza de început a bolii, se regăsește în sistemul circulator. Odată pătruns în sistemul digestiv, virusul va fi multiplicat de celule, localizându-se în final în glandele salivare ale țânțarului. În acest stadiu vectorul devine capabil de a transmite boala dacă se va hrăni pe un animal receptiv sănătos. Din cercetările efectuate până în prezent s-a constatat că păsările sunt singurele animale în sângele cărora virusul se găsește în cantități suficient de mari pentru ca țânțarul să se infecteze. Sângele cailor și al omului reprezintă de asemenea un mediu propice pentru multiplicarea agentului infecțios, însă cantitatea de virus circulantă nu este suficient de mare și astfel, prin hrănire, țânțarul nu se infectează. Boala este astfel menținută în natură prin repetarea unui ciclu de contaminări reciproce între țânțar și diversele specii de păsări domestice și sălbatice de pe teritoriul unei localități sau a unui județ. Ocazional, când în ciclu intervin țânțari care se pot hrăni atât pe păsări cât și pe mamifere, pot apărea și cazuri de îmbolnăvire la om sau cai. Trebuie subliniat faptul că păsările migratoare au un rol determinant în introducerea bolii în teritorii unde nu a mai fost semnalată.

Care sunt simptomele

La om simptomele cele mai des întâlnite sunt: febră (38° - 40°C), dureri de cap, gât, mușchi și articulații, lipsa poftei de mâncare, greață, conjunctivită. Pot apărea chiar diaree sau semne respiratorii. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei sezoniere. În anumite cazuri (1 din 150 de persoane infectate) boala poate evolua spre forme mai grave cum ar fi encefalită, meningită, meningoencefalită sau chiar poliomielită. Categoriile cele mai afectate sunt copiii și persoanele în vârstă. La cai boala evoluează în general asimptomatic. Totuși, aproximativ 1 din 10 cai infectați pot prezenta semne care demonstrează afectarea funcțiilor măduvei spinării și a creierului: pierderi de echilibru, instabilitate, pareze, paralizii, abatere care alternează cu accese de agresivitate, reacție exagerată la zgomote, lumină, mișcări necontrolate etc. Mortalitatea poate ajunge până la 40 – 60% din caii afectați. Păsările reacționează variabil la infecția West Nile. Unele specii nu prezintă nici un semn caracteristic, pe când altele manifestă variate simptome cum ar fi: abatere, scăderi în greutate, pene zbârlite, incapacitate de a zbura, capul lăsat pe spate, tulburări de echilibru în mers, mișcări de „pedalare” ale picioarelor. În mod obișnuit, moartea survine la 25 – 40% din păsări în 24 de ore de la apariția semnelor nervoase.

Mijloacele de prevenire a bolii

Având în vedere că boala se transmite prin înțepăturile de țânțari, măsurile de prevenire a bolii la animale vor fi axate pe eliminarea condițiilor propice de dezvoltare a vectorului: - schimbarea regulată a apei folosită pentru adăparea animalelor; - acoperirea adăpătorilor pe durata zilei (dacă animalele sunt folosite la muncă sau sunt la pășunat) dar și pe timpul nopții, după adăpare; - îndepărtarea acumulărilor de apă temporare din interiorul sau din jurul fermei sau casei (rezultate în urma ploilor de vară). Pentru prevenirea transmiterii bolii la om, măsurile obișnuite de îndepărtare a țânțarilor din interiorul locuințelor se dovedesc a fi cele mai eficiente: - montarea plaselor de țânțari la ferestre; - utilizarea substanțelor chimice repetente disponibile în comerț; - folosirea pantalonilor lungi și a hainelor cu mânecă lungă după lăsarea serii.