Un avocat atrage atenția asupra uneia dintre cele mai dramatice situații pe care le poate trăi un părinte implicat într-un divorț conflictual: o acuzație penală extrem de gravă, care, chiar dacă se dovedește nefondată, poate lăsa răni imposibil de vindecat.
Avocatul Vlad Baculescu, din cadrul societății civile de avocatură Stan & Baculescu și Asociații, a făcut publică povestea unui dosar care, spune acesta, i-a rămas întipărit în memorie și care ilustrează cât de fragile pot deveni viețile oamenilor atunci când asupra lor planează suspiciunea unei infracțiuni de o asemenea gravitate.
Potrivit avocatului, totul a început într-o dimineață, când în biroul său a intrat un bărbat aflat în plin proces de divorț. Acesta nu avea o dispută patrimonială sau o problemă privind împărțirea bunurilor, ci era cercetat după ce fusese reclamat penal de propria soție pentru presupuse agresiuni sexuale asupra fiicei lor minore.
„Sunt cazuri pe care nu le uiți, oricât ai vrea uneori să o faci. Acesta este unul dintre ele”, își începe avocatul mărturisirea.
Acuzația care i-a schimbat complet viața
Potrivit relatării, din momentul în care plângerea a fost înregistrată la parchet, viața bărbatului s-a schimbat radical. Acesta a fost separat de copil printr-un ordin de protecție, iar în jurul său s-a creat rapid un climat de suspiciune.
Avocatul povestește că omul a început să fie privit diferit de colegii de serviciu, vecinii îl comentau, iar o parte dintre prietenii apropiați au ales să se îndepărteze fără să îi ceară vreo explicație.
În opinia apărătorului, înainte ca instanțele sau procurorii să stabilească adevărul, clientul său fusese deja condamnat în ochii unei părți a societății.
„Nu încercam să demonstrăm ceva împotriva cuiva”
Vlad Baculescu spune că obiectivul apărării nu a fost acela de a construi o strategie împotriva celeilalte părți, ci de a se asigura că ancheta este desfășurată corect și obiectiv.
„Ca avocat, prima mea grijă nu a fost să demonstrez nimic împotriva cuiva. A fost să asigur, pas cu pas, corectitudinea unei anchete care putea distruge, indiferent de rezultat, o relație tată-fiică”, afirmă acesta.
Potrivit avocatului, luni întregi dosarul a devenit centrul existenței clientului său.
Acesta descrie un om care nu mai dormea, trăia cu teama fiecărui apel telefonic necunoscut și își repeta permanent că adevărul va ieși la iveală.
Verificarea acuzațiilor este obligatorie
În declarația sa, avocatul subliniază că mesajul nu trebuie interpretat ca o contestare a importanței investigării tuturor sesizărilor privind eventuale abuzuri asupra copiilor.
Dimpotrivă, spune acesta, orice astfel de acuzație trebuie verificată cu maximă seriozitate și profesionalism, pentru protejarea minorilor.
În același timp însă, atrage atenția că există și situații în care, pe fondul conflictelor familiale sau al divorțurilor tensionate, sunt formulate acuzații care ulterior nu se confirmă.
„Nu scriu acest articol pentru a pune la îndoială seriozitatea cu care trebuie tratată orice sesizare privind siguranța unui copil — dimpotrivă, ea trebuie verificată întotdeauna cu toată rigoarea. Scriu pentru celălalt adevăr, mai puțin spus: acela că, uneori, în mijlocul unui conflict de familie, o acuzație extrem de gravă poate fi formulată fără temei, iar cel nevinovat plătește, chiar și după clasare, un preț pe care nicio hotărâre nu-l poate șterge complet”, afirmă avocatul.
„Justiția și-a făcut treaba, dar trauma a rămas”
Potrivit lui Vlad Baculescu, în final ancheta a demonstrat nevinovăția clientului său, iar cauza s-a încheiat prin clasare.
Cu toate acestea, avocatul spune că efectele emoționale și sociale ale unei asemenea acuzații nu dispar odată cu soluția procurorilor.
„Justiția, în cazul acesta, și-a făcut treaba. Dar drumul până acolo a fost, pentru clientul meu, o traumă pe care o port și eu, ca amintire a motivului pentru care fac această meserie: nu doar pentru a câștiga dosare, ci pentru a apăra oameni, în cele mai vulnerabile momente ale vieții lor”, a transmis avocatul.
Cazul prezentat de avocat scoate în evidență echilibrul dificil dintre două principii fundamentale: necesitatea investigării cu maximă seriozitate a oricărei suspiciuni privind abuzurile asupra minorilor și respectarea prezumției de nevinovăție, astfel încât persoanele cercetate să beneficieze de o anchetă corectă și imparțială până la stabilirea adevărului de către autorități.
