După ce s-a opus pe cât a putut declarării lui Avram Iancu ca și Erou al Națiunii Române, de această dată președintele României, Klaus Iohannis, a semnat fără să mai găsească alte tertipuri decretul privind promulgarea Legii pentru declararea lui Vasile Lucaciu „Erou al Națiunii Române”
Deputații au adoptat, luna trecută, un proiect de lege inițiat de senatorul Adrian Oros și deputatul sătmărean Romeo Nicoară prin care Vasile Lucaciu (1852 – 1922), militant pentru drepturile românilor din Transilvania, a fost declarat „Erou al Naţiunii Române”.
Proiectul de lege prevede că „pentru cinstirea memoriei lui Vasile Lucaciu (1852 – 1922), considerat una dintre cele mai importante personalități politice, culturale şi istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului austro-ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania şi recunoașterea eforturilor depuse de acesta pentru realizarea Marii Uniri, este declarat „Erou al Națiunii Române”.
Proiectul de lege a fost votat de majoritatea covârșitoare a deputaților. S-au abținut parlamentarii de la UDMR iar cei doi parlamentari de Satu Mare și-au scos cartelele de vot pentru a nu-și exprima opțiunea.
Supranumit „Leul de la Șișești”, Vasile Lucaciu este una dintre personalitățile marcante ale poporului român care și-a scris numele în cartea de aur a demnității naționale prin îndârjirea cu care a apărat identitatea noastră națională şi culturală.
Născut la 22 ianuarie 1852, în comuna Apa din județul Satu Mare, este cel de-al doilea dintre băieții dascălului Mihai Lucaciu. De mic, Vasile Lucaciu dovedește o certă înclinație pentru carte, fiind pasionat mai ales de lecțiile de istorie, pe care le ascultă cu mare interes. Cursurile primare le face în satul natal, cele gimnaziale în Baia Mare, Ungvar și Oradea, iar cele superioare la Gherla și Roma.
La Satu Mare, Vasile Lucaciu începe să se afirme ca luptător pentru cauza națională, cerând introducerea limbii române în gimnaziu și licee, deziderat pentru care a făcut numeroase memorii și a scris numeroase articole. Din această cauză, devenise indezirabil pentru cercurile maghiare reacționare, care pornesc împotriva lui o adevărată campanie de denunțuri și calomnii, care au ca rezultat desființarea catedrei de limba română de la liceul din Satu Mare și cu propunerea de „avansare” la minister, după un stagiu de profesor de latină la Liceul de stat din Losoncz. Riposta lui Lucaciu în discuția avută cu ministrul învățământului demonstrează încă o dată demnitatea marelui patriot: „Declar înaintea Excelenței tale că înaltul guvern maghiar nu dispune de atâtea milioane pentru ca să-mi las eu poporul românesc”.
La 1 decembrie 1918 se ține la Alba Iulia Adunarea Națională, decretându-se Unirea Transilvaniei cu România. În acest Consiliu Diligent, se află și Vasile Lucaciu, ales în absență. Se reîntoarce în țară în vara lui 1919, prilej cu care este sărbătorit la București, Sibiu, Satu Mare, Baia Mare și Șișești. Intrat în politica României Mari, Lucaciu a stăruit pentru votarea legii electorale și a reformei agrare. Previziunea sa s-a împlinit: venise vremea în care susținea interesele românilor în Parlamentul din București.
Moare la 28 noiembrie 1922. Evenimentul este anunțat în toate ziarele din țară, iar Parlamentul român organizează funeralii naționale, iar 1 decembrie 1922, ziua înmormântării sale, a devenit zi de doliu național.
