Sâmbra Oilor a devenit deja un eveniment emblematic pentru județul Satu Mare, o sărbătoare menită să promoveze tradițiile Țării Oașului, dar și să îi distreze pe oșenii rămași acasă. Îndrăgit de localnici, frecventat de politicieni mai ales în ani electorali, spectacolul folcloric a ajuns în acest an la ediția cu numărul 65. Dar puțin dintre cei care bat drumul până pe dealul dintre Certeze și Moișeni știu despre măsurișul laptelui, tradiția care a stat la baza show-ului care are loc la Huta în fiecare primă dumincă din luna mai.
Măsurişul laptelui sau sâmbra, este un obicei care precede scoaterea oilor la păşunat. Țelul este a determina cota-parte ce revine fiecărui proprietar de ovine. Tradiția ține de utilizarea în comun a pășunilor, atunci când proprietarii nu le puteau folosi singuri și tocmeau împreună un cioban, plătit în bani și alimente.
Măsurișul laptelui a devenit motiv de sărbătoare, adunând la un loc întreaga comunitate, așa cum se întâmplă și astăzi în Țara Oașului, când în mod simbolic, este recreat obiceiul, de această dată, pe scenă, cu mai mult fast și mult mai multă distracție.
Măsurișul laptelui se face de la sfârşitul lunii aprilie până la începutul lunii mai, ca prima scoatere a oilor la păşune primăvara. Potrivit obiceiurilor descrise de bătrâni, oile sunt adunate şi scoase la păşunat în ziua dinaintea măsurişului laptelui, iar în noaptea dinaintea măsurişului înnoptează şi proprietarii pe pășune, asta pentru a preveni "înșelăciunile".
Tot atunci începea și petrecerea, dacă e să-i credem pe oșenii mai în vârstă care își amintesc de vremurile când cetera era deja la stână în seara de dinaintea măsuratului.
Măsurișul laptelui: cupa și cenocul
Măsurișul laptelui începea de dimineață, când fiecare mulegea oile vecinului, musai de față cu ceilalți, iar cantiatea de lapte se măsoară.
În schimb, nimic din toate astea nu pot începe fără binecuvântarea preotului. Ritualul religios, spun oșenii, este la fel de important ca obiceiul câmpenesc.
Ciobanii fac măsurarea laptelui în uneltele și unitățile de măsură moștenite din tată în fiu: cupa, cenocul şi măsura, iar când totul este decis, se ia laptele, se pune cheag, se face cașul, urda și brânza, povestesc oșenii.
Iar în timp ce bărbații se îndeletnicesc cu mulsul și măsuratul, femeile participă și ele pregătind bucate alese, așezate pe jos, pe ștergură sau pătură, țesute cu motive tradiționale, acasă, ne-a povestit una dintre sătmărencele care își aduce aminte cu drag de sâmbrele de altă dată.
Iar măsurișul laptelui nu ar fi unul autentic fără pălincă, băutura devenită deja un simbol al Țării Oașului, recunoscut și peste hotarele țării.
La toate astea se adaugă sunetul de trâmbiță, cetera și țâpuriturile, care vin să întregească atmosfera de veselie.
Măsurișul laptelui nu se făcea doar o dată pe an. Dar, potrivit bătrânilor, cel de la finalul lunii aprilie - începutul lunii martie aducea cea mai mare cantitate de lapte pentru proprietarii de ovine, așa că merita să devină o sărbătoare care să aducă la un loc întreaga comunitate.
