O femeie din Satu Mare, învățătoare la o unitate de învățământ din municipiu, a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului concubin, cerând ca acesta să fie obligat să păstreze o distanță de cel puțin 150 de metri față de ea, locuința sa, locul de muncă și școala unde predă. Totodată, femeia a solicitat interzicerea oricărui contact telefonic. Reclamanta a susținut că bărbatul o urmărește în mod constant, atât la domiciliu, cât și la locul de muncă, și că îi adresează amenințări și injurii, deși relația dintre cei doi s-a încheiat cu mai mulți ani în urmă.
Afacerea comună, în centrul conflictului
Ceea ce face cazul deosebit este faptul că disputa dintre cei doi nu are la bază doar relația personală eșuată, ci și o afacere pe care au dezvoltat-o împreună. Potrivit declarațiilor date în fața instanței, cei doi au înființat în timpul relației un magazin alimentar, fiind asociați și administratori cu cote egale. După despărțire, relațiile s-au deteriorat, iar societatea a acumulat datorii de aproximativ 38.000 de lei către bugetul de stat. Femeia a susținut că nu a mai avut acces la documentele contabile după despărțire și că fostul partener refuză să îi prezinte situația financiară a firmei. De cealaltă parte, bărbatul a afirmat că a încercat în repetate rânduri să o contacteze tocmai pentru a discuta despre aceste datorii și despre eventualele soluții.
„Îmi este teamă că va provoca un scandal în fața elevilor”
Unul dintre argumentele principale invocate de reclamantă a fost faptul că l-a observat pe fostul partener în apropierea școlii unde predă. Femeia a declarat că se teme ca acesta să nu provoace un conflict în prezența elevilor, a părinților sau a colegilor săi. Ea a arătat că l-a văzut recent cu mașina parcată în apropierea unității de învățământ și că se simte intimidată de aparițiile sale. În schimb, bărbatul a explicat că prezența sa în zonă avea legătură exclusiv cu încercările de a lua legătura cu fosta parteneră pentru a discuta despre problemele firmei și despre datoriile acumulate. Acesta a recunoscut că a insistat cu apelurile telefonice, însă a negat că ar fi amenințat-o sau agresat-o.
Instanța: Nu orice contact nedorit reprezintă violență domestică
Analizând probele, judecătorul a remarcat că la dosar au fost depuse fotografii ale unor apeluri telefonice frecvente, însă majoritatea proveneau de la numere necunoscute, fără a se putea demonstra că aparțineau pârâtului. De asemenea, singurul martor audiat a declarat că l-a văzut pe bărbat o singură dată în apropierea școlii. În motivarea hotărârii, instanța a subliniat că simpla prezență a unei persoane în apropierea unui loc frecventat de fostul partener nu este suficientă pentru emiterea unui ordin de protecție. Pentru o astfel de măsură este necesar ca apropierea să fie rezultatul unei conduite intenționate și apte să genereze în mod obiectiv o stare de temere. Judecătorul a apreciat că întâlnirile dintre cei doi au fost, în mare parte, întâmplătoare și că nu s-a demonstrat existența unor acte recente de agresiune fizică, verbală sau psihologică.
Aspectul inedit: instanța a pus în balanță protecția victimei și drepturile celui acuzat
Poate cel mai interesant element al hotărârii este accentul pus de instanță pe echilibrul dintre protecția persoanelor vulnerabile și respectarea drepturilor fundamentale ale persoanei împotriva căreia este solicitat ordinul de protecție. Judecătorul a arătat că emiterea unui ordin de protecție reprezintă o intervenție severă în viața privată a unei persoane și poate conduce la limitarea unor drepturi fundamentale. Din acest motiv, măsura nu poate fi dispusă decât atunci când există dovezi clare ale unei stări de pericol iminent. Instanța a mai reținut că neînțelegerile dintre foștii parteneri sunt generate în prezent în principal de litigiul economic privind societatea comercială și datoriile acesteia, iar aceste conflicte pot fi soluționate prin alte mijloace legale, fără a se recurge la procedura specială a ordinului de protecție.
Cererea a fost respinsă
În final, Judecătoria Satu Mare a concluzionat că reclamanta nu a reușit să dovedească existența unei stări de pericol reale și actuale și nici faptul că viața, integritatea sa fizică ori psihică sau libertatea sa sunt puse în pericol de comportamentul fostului partener. Prin urmare, cererea de emitere a ordinului de protecție a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de trei zile de la pronunțare.
Mesajul transmis de instanță prin această decizie este unul clar: un ordin de protecție nu poate deveni un instrument de gestionare a conflictelor personale sau comerciale dintre foști parteneri. Chiar și atunci când relațiile sunt tensionate și există temeri subiective, judecătorul trebuie să identifice probe concrete care să demonstreze existența unui risc real și iminent înainte de a dispune restrângerea drepturilor unei persoane.
-----------------------
FOTO: Arhivă/Scop ilustrativ
