Si totusi mai sunt angajatori unii chiar iau premii care tin oameni la munca in 12 cu 24 de ore 7 zile din 7 care nu patesc nimic. Mai si intarzie cu salariile cite o jumate de luna

Era si cazul! Dupa 20 de ani petrecuti in Bucuresti, am fost socat sa ma intorc in Satu Mare si sa constat cu stupoare salariile mizerabile din privat! Exista o penurie de forta de munca in oras, despre oameni calificati, nici nu se pune problema, sunt pe cale de disparitie! Insa pretentiile angajatorilor sunt halucinante raportate la salariile execrabile oferite. Din pacate pseudo-antreprenorii satmareni care s-au îmbogățit exploatand amaratii muncitori locali, nu au facut niciodata rabat de la profiturile personale si nici nu au intors nimic in beneficiul comunității care i-a îmbogățit! Iar acum au cazut prada propriei lacomii: exodul fortei de munca i-a lasat cu halele de productie goale si cu buzele umflate, pentru ca da, vremurile in care se bateau cu pumnul in piept, santajandu-si angajatii, precum ca „sunt altii 50 la poarta gata sa-ti ia job-ul” si zbierau mandri texte de gen „sa-mi multumesti ca iti dau de lucru”, toata epoca asta s-a terminat! Si le intrevad un viitor sumbru, in care isi vor pune lacatele pe fabrici si birouri, deoarece „patronul” de provincie scolit in spuza capitalismului re-editat in stil „fac ce vreau ca sunt smecher”, nu va mai avea pe cine exploata pe bani marunti… probabil câțiva amarasteni si-o capră chioară… Atata timp cat un angajator nu înțelege ca isi datorează bunăstarea si succesul, muncii prestate de angajati, ca fara ei nu poate si nu are ce produce si atat timp cat nu ii respectă si nu-i remunereaza corespunzator, vor esua lamentabil pe termen lung!