Judecătoria Negrești-Oaș a dispus emiterea unui ordin de protecție pentru o perioadă de o lună într-un dosar de violență domestică ce privește doi cetățeni ucraineni cu drept de ședere în România, în pofida faptului că victima a cerut instanței să renunțe la judecarea cauzei și a invocat dorința de împăcare cu partenerul său. Hotărârea, pronunțată în 31 martie 2026, are o miză care depășește cazul concret, pentru că instanța a explicat pe larg de ce, după modificările legislative recente, victima nu mai poate opri prin simpla sa voință judecata unei cereri de emitere a ordinului de protecție formulate de procuror.
Conflict domestic, intervenție a poliției și ordin provizoriu
Potrivit informațiilor PresaSM, incidentul s-a produs în seara de 21 martie 2026, în Negrești-Oaș. Poliția a fost sesizată prin 112 de o vecină, care a auzit ceartă din apartamentul celor doi. Ajunși la fața locului, polițiștii au constatat conflictul și au stabilit, pe baza declarațiilor victimei, că pe fondul unor discuții contradictorii și al consumului excesiv de alcool de către partener, femeia ar fi fost agresată fizic. În documentele cauzei se arată că agresiunile au constat în prinderea de gât, lovirea cu palma și trântirea de perete.
În urma completării formularului de evaluare a riscului, autoritățile au apreciat că există risc iminent, iar poliția a emis un ordin de protecție provizoriu, confirmat ulterior de procuror. Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești-Oaș a sesizat apoi instanța pentru confirmarea măsurilor și emiterea ordinului de protecție în procedură judiciară, cerând ca bărbatul să fie obligat să părăsească temporar locuința și să păstreze o distanță minimă de 50 de metri față de victimă și față de locuința acesteia.
Victima a cerut renunțarea la proces
La termenul de judecată din 31 martie 2026, femeia nu s-a prezentat în fața instanței, însă a depus o cerere de renunțare la judecată și de judecare în lipsă. Apărătorul desemnat din oficiu a explicat că aceasta se afla plecată pentru prelungirea permisului de ședere și că nu mai susține emiterea ordinului de protecție. În sala de judecată, reprezentantul victimei a arătat că femeia dorește împăcarea cu pârâtul, cei doi având împreună un copil minor. Acesta a susținut inclusiv că petenta ar vrea să renunțe și la măsura provizorie, apreciind că incidentul a fost unul izolat și că o reconciliere ar fi în interesul familiei. Și apărătorul pârâtului a susținut că instanța ar putea lua act de renunțarea la judecată, invocând dispozițiile generale din Codul de procedură civilă privind renunțarea la proces.
Poziția Parchetului: renunțarea nu mai este admisibilă
Procurorul a avut însă o poziție contrară și a arătat că, după abrogarea articolului 43 din Legea 217/2003 prin Legea 232/2025, nu mai există temei expres pentru ca victima să renunțe la judecarea unei astfel de cereri atunci când ordinul este solicitat de procuror. Parchetul a subliniat și faptul că împotriva bărbatului mai exista o plângere penală, aflată în faza de urmărire penală, pentru violență în familie și încălcarea ordinului de protecție, dosar în care, potrivit reprezentantului Ministerului Public, fusese pusă în mișcare acțiunea penală și era dispus control judiciar.
Bărbatul a recunoscut parțial agresiunea
În cursul judecății, instanța a administrat și interogatoriul pârâtului. Acesta a declarat că între el și partenera sa nu au mai existat anterior episoade violente și că relația durează de aproximativ doi ani și jumătate, cei doi având împreună un copil de un an și două luni. Totuși, bărbatul și-a menținut parțial poziția de recunoaștere, spunând că a tras-o de păr pe femeie. El a explicat că gestul s-ar fi produs în contextul în care aceasta ar fi vrut să plece și să îl lase singur cu copilul, în timp ce el consumase alcool. Instanța a reținut însă, pe baza ansamblului probator, o situație de fapt mai gravă, respectiv prinderea de gât, lovirea cu palma și trântirea victimei de perete.
Instanța: protecția victimei nu mai depinde de voința ei schimbătoare
În motivarea soluției, judecătorul a acordat o atenție specială cererii de renunțare formulate de victimă și a explicat de ce aceasta este inadmisibilă. Instanța a arătat că, până la intervenția Legii 232/2025, Legea 217/2003 conținea un articol expres care permitea victimei să renunțe la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecție. Odată cu abrogarea acelui text, această posibilitate a încetat să mai existe.
Judecătoria Negrești-Oaș a apreciat că legiuitorul a urmărit, prin această modificare, o protecție sporită a victimelor violenței domestice, tocmai pentru ca procedura să nu mai depindă exclusiv de voința, uneori fluctuantă sau influențată, a persoanei agresate. Mai mult, instanța a legat această interpretare și de modificările operate în materie penală, unde retragerea plângerii nu mai produce efecte în anumite infracțiuni comise asupra membrilor de familie. Judecătorul a concluzionat că întreaga reformă legislativă merge în direcția împiedicării situațiilor în care presiunile asupra victimei ar putea duce la blocarea reacției statului. Prin urmare, cererea de renunțare la judecată formulată de victimă a fost respinsă ca inadmisibilă.
O decizie cu semnificație dincolo de dosarul concret
Dincolo de situația particulară, hotărârea Judecătoriei Negrești-Oaș conturează o interpretare importantă a noii legislații în materia violenței domestice: în cauzele în care ordinul de protecție este cerut de procuror, interesul public de protejare a victimei poate prevala asupra dorinței declarate ulterior de împăcare. Instanța a arătat clar că rolul ordinului de protecție este unul preventiv, menit să înlăture o stare de pericol concretă și actuală, iar nu să valideze sau să infirme opțiunile emoționale de moment ale părților.
