Conform informațiilor PresaSM, un grup format din patru bărbați, împreună cu un minor (sub 14 ani la acel moment), s-a deplasat în zona dintre Terebești și Pişcari, lângă drumul județean indicat în dosar, unde au tăiat și sustras aproximativ 400 de metri de cablu de pe opt stâlpi. Câteva zile mai târziu, aceștia au revenit în aceeași zonă și au mai încercat un furt, reușind să sustragă încă 45 de metri de cablu, de această dată de pe doi stâlpi. Conform declarațiilor din dosar, cablurile ar fi fost vândute ulterior „unei persoane” dintr-o altă localitate, pentru 3.000 de lei, însă identitatea cumpărătorului nu ar fi fost stabilită.
Ancheta a fost declanșată după ce un angajat al operatorului de telecomunicații a constatat lipsa cablului și a sesizat poliția. Momentul-cheie a fost când polițiștii au surprins două persoane care încercau să se ascundă într-un șanț, pe marginea drumului. Lângă acestea au fost găsite unelte folosite la tăierea cablului, iar din cercetări au rezultat și ceilalți participanți. Trei dintre ei ar fi fugit pe câmp, abandonând cablul la circa 150 de metri de locul faptei, potrivit celor reținute în hotărâre.
Patru dintre inculpați au cerut ca judecata să se facă în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, ceea ce a dus la reducerea limitelor de pedeapsă. În schimb, al cincilea inculpat – acuzat de complicitate (pentru transportul cablului) – nu a recunoscut fapta în forma reținută de Parchet, susținând că nu știa proveniența bunurilor.
Trei inculpați au fost condamnați la câte 2 ani de închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de 3 ani. Un inculpat, aflat în recidivă postexecutorie (după o condamnare anterioară pentru tâlhărie), a primit 3 ani de închisoare cu executare în regim de detenție, instanța reținând că aceasta este „singura modalitate legală” în contextul dat.
În ceea ce îl privește pe inculpatul acuzat că ar fi ajutat la furt prin transport, instanța a dispus achitarea, reținând că nu există certitudine „dincolo de orice îndoială rezonabilă” asupra intenției acestuia. Judecătorul a notat că bărbatul ar fi fost abordat pentru a efectua un transport contra cost, fiind asigurat că ar fi vorba de „suluri de sârmă” și că bunurile nu provin din fapte ilegale. În aceste condiții, instanța a aplicat principiul in dubio pro reo (îndoiala profită inculpatului).
Pe latura civilă, societatea păgubită s-a constituit parte civilă și, după ce inculpații au achitat o parte din prejudiciu, pretențiile au fost reduse. Instanța a admis acțiunea civilă în parte și i-a obligat pe cei patru condamnați (autorii furtului), în solidar, la plata sumei de 23.059 lei cu titlu de daune materiale.
