Într-o decizie greu de înțeles și de explicat, liderii Prefecturii Satu Mare s-au adunat la o masă pentru a se felicita că nu au făcut față crizei de refugiați.
Scuzele sunt copilăroase, instituția precizând că până acum nu s-a confruntat cu o astfel de situație. Spre deosebire de societatea civilă, care, deși nici ea nu a mai văzut un război, a fost prezentă, de la începutul exodului din Ucraina, la frontierele țării.
Crucea Roșie, cultele religioase și ONG-uri care până mai ieri se ocupau de alte probleme “uitate” de autorități, au fost la datorie, organizându-se unele pe altele, în timp ce sătmărenii, pe cont propriu de multe ori, băteau cu mașinile personale drumul până la vămi, ducând apă, mâncare, pături și transportând spre oraș refugiații, cazați, de cele mai multe ori, tot de către organizațiile non-profit și de persoane fizice.
Tot ONG-urile au făcut și primele pliante, cu indicații pentru ucraineni, în timp ce persoane care puteau face traduceri au venit și ele la frontieră pentru a da o mână de ajutor. În sprijin le-au venit polițiștii de frontieră și polițiștii aflați în zonă.
Instituția Prefectului s-a mulțumit să ... mulțumească celor care s-au implicat, uitând să precizeze care sunt motivele pentru care societatea civilă a fost nevoită să se transforme ea însăși în coordonator și gestionar al celei mai severe crize umanitare pe care țara noastră a înfruntat-o de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Prefectura, în schimb, își numără pe degete realizările, după ce zeci de mii de refugiați au găsit cazare, mâncare și cele necesare la sătmărenii de rând.
După 16 zile de război, suntem informați că s-au găsit sute de locuri de cazare, funcționale efectiv fiind cele de la Tarna Mare, unde nu stă nimeni, după cum au recunoscut și autoritățile.
Iar în timp ce în alte județe Prefectura a devenit principalul organizator cu rol de a inventaria resursele și a distribui ajutoare, la noi în județ ni se spune că autoritățile au lucrat “în spate”, la lucruri care nu se văd, dar care, mai trist, nici nu se simt din perspectiva gestionării fluxului de refugiați.
Iar în timp ce nu au reușit să facă rost de cazare, mâncare și cele necesare pentru refugiații care au stat două-trei zile în oraș, în drumul lor spre occident, Prefectura anunță cu fanfară că a distribuit pliante cu privire la oportunitățile de angajare ale ucrainenilor la noi în județ. Pare, tot mai tare, că Instituția Prefectului este complet deconectată de la realitățile vieții de zi cu zi.
În timp ce sătmărenii privesc cu îngrijorare spre creșterile de prețuri, în timp ce voluntarii și ONG-urile au obosit lucrând mulți la două job-uri, cei plătiți să își facă treaba preferă postările pe Facebook de la ședințe, în loc să își suflece mânecile de la cămașă și să se pună pe treabă.
