Un tânăr sătmărean, de doar 28 de ani, pe numele său Ovidiu Pop, este ceea ce se poate numi o poveste perfectă de succes. Milionar în euro cu acte-n regulă, sătmăreanul este fondatorul și deținătorul firmei de IT Ovilex Sofware, care este una dintre cele mai mari companii de jocuri din România. Și a ridicat totul de la zero, din nimic.
Sătmăreanul Ovidiu Pop a devenit celebru pe Google Play, deoarece face o mulțime de aplicații de simulatoare. Unul dintre cele mai de succes proiecte ale lui Ovidiu Pop este un simulator de camioane. Sătmăreanul este considerat deja un dezvoltator de top pe Google Play.
Dar Ovidiu nu a fost pe deplin mulțumit de colecția sa de mașini. Așa că a apelat la specialiști în tunning auto. Care i-au transformat în mod uimitor câteva dintre mașini.
Redăm mai jos întreaga poveste spusă de Ovidiu Pop:
”Pasiunea mea pentru informatică a început de când am fost mic. În clasa a doua am fost transferat din România în Italia. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la chiria unde stătea tatăl meu a fost să pornesc calculatorul. Am stat acolo câteva ore cred, mi se părea incredibil ce puteam face pe acel ecran.
Între timp, am crescut… Pe la 13 ani îmi plăcea foarte mult să mă joc 18 Wheels of Steel. După o grămadă de ore jucate, mi-a venit idea «cum ar fi să scriu ceva pe remorcă?», să modific jocul în fișierele lui, să fac să apară textul meu.
M-am documentat pe internet foarte mult și până la urmă, după o grămadă de tutoriale pe youtube, am reușit să obțin ce am vrut. De aici a pornit totul… După un timp, am vrut mai mult, să schimb culori, camioane, harta…
Timp de 2 ani am reușit să schimb jocul complet, am făcut harta României pentru el, camioane noi, scripturi… Practic, era alt joc. În acest timp am crescut și o comunitate de pasionați de jocuri cu camioane: RoTruckers, un forum imens ce avea zilnic peste 10k de vizitatori.
Game Modding-ul era pasiunea mea. Școala nu mă interesa mult, făceam repede temele când le făceam și în rest învățam programare, modelare 3D, Photoshop, video editing, audio editing, să creez site-uri web…. Tot ce se poate.
Pe la 17 ani m-am gândit să fac propriul meu joc cu camioane 3D, nu tot să le editez pe ale altora. Și am început să mă documentez. Nu am reușit mare lucru. Era un challenge foarte greu, mi se părea imposibil să pot face un joc întreg de unul singur.
Dar am zis că nu mă dau bătut, asta îmi place, asta fac până iese! Au început să apară primele telefoane cu Android, dar părinți nu și-au permis să îmi cumpere unul, așa că am decis să iau un emulator pentru PC și să dezvolt un joc 2D, tot cu camioane.
Era penultimul an de liceu, era o perioadă grea, mă maturizam, schimbam gusturi, gândiri… Voiam să mă întorc neapărat în România, să termin acolo liceul. În Italia eram destul de discriminat din cauză că eram român.
M-am transferat în România, după foarte multe discuții cu părinții. Între timp jocul evolua, testam pe emulator, încet, încet, reușeam să fac ceva. Când m-am mutat din nou în România am putut să aleg între o geacă de piele și un telefon cu Android. Evident, am ales telefonul.
Am finalizat jocul și l-am urcat pe Play Store! Nu mergea deloc, făcea sub 1 € pe lună și a ținut-o așa mult timp. Tot îl îmbunătățeam, până am reușit să fac 15-20 € pe lună. Chiar dacă nu ar fi făcut niciun ban, eu aș fi continuat să fac asta, deoarece sufletul meu era mai bogat pe zi ce trece, îi dădeam ceea ce vroia: pasiune, all day, all night.
Am mers la facultate în Cluj, UTCN. După prima lună, săptămână, de fapt, mi-am dat seama că nu are niciun sens, nu învăț nimic nou, știu totul deja. Ce sens are să mai stau? Am renunțat, continuând să le spun tuturor că eu merg la facultate. Dar aveam un plan, mi-am dat termen 2 luni să fac primul meu joc 3D și să-l pun pe Play Store.
Am
reușit în 3 luni, 3D, truck parking. Erau
la modă atunci jocurile cu
parcări și nu
exista niciunul cu camioane. Am terminat jocul, l-am publicat
și…
prima zi 0.07
cenți. A
două zi 0.38
cenți, a treia zi 7 dolari!
Deja mă simțeam rezolvat cu toate: chirie, mâncare, motorină… În câteva zile a urcat exponențial și după o luna, mi-aș fi permis să plătesc chiria pe 5 ani. Am știut ce am de făcut cu viață mea. Să o dedic complet pasiunii mele. Să fac jocuri video! Indiferent de bani, satisfacția personală era maximă!
Am continuat să mint că merg la facultate până în ultima zi din a două sesiune. Am vrut să fiu sigur că merge treaba cu jocurile și mergea, deja eram la al 3-lea. Atunci l-am sunat pe tatăl meu și i-am zis: «m-am lăsat de facultate, nu am mers deloc, de la început, doar o lună». A răspuns simplu: «te-ai lăsat păcălit de bani».
După i-am zis prietenei mele, mi-a dat gara. După la restul persoanelor apropiate și toți erau împotriva mea. Toți influențați de societatea asta infectă. Spuneau că sunt prost și că trebuie să fac facultate, nu jocuri.
Încet, încet, au început să înțeleagă situația… Se lăsau și ei influențați de veniturile mele. Până în prezent am evoluat firma Ovilex împreună cu asociatul meu, Alexandru Marusac, și o vom face în continuare, creând jocuri și pentru console și PC.
Ce vă sfătuiesc din tot sufletul este să: GĂSIȚI UN LUCRU PE CARE AȚI PUTEA SĂ-L FACEȚI ORICÂND, LA ORICE ORĂ, FĂRĂ SĂ VĂ PLICTISEASCĂ, PENTRU TOTDEAUNA. E SINGURA CALE SPRE SUCCES, DAR CEL MAI IMPORTANT, PENTRU PLĂCEREA TA. Îți creezi o viață așa, de la care nu ai nevoie de o vacanță. Fiți umili și iubiți“.
[video_youtube id=""]
