Sunt oameni care își aleg o profesie. Alții își aleg un mod de viață. Pentru eroul și prietenul nostru Olimpiu Moș, judo-ul și pompierii nu au fost niciodată două drumuri diferite. De la 14 ani, tatami-ul l-a învățat că adevărata forță nu înseamnă să fii mai puternic decât cel din fața ta, ci să fii suficient de disciplinat încât să rămâi calm atunci când toți ceilalți își pierd speranța.
Astăzi, după aproape două decenii în uniforma de pompier, spune că aceeași disciplină îl ghidează la fiecare intervenție. În judo a învățat respectul, răbdarea și autocontrolul. În meseria de salvator a înțeles că toate acestea capătă sens atunci când sunt puse în slujba oamenilor.
Nu vorbește despre eroi. Vorbește despre responsabilitate. Despre cele aproape patru ore în care a săpat cu mâinile goale, la patru metri adâncime, pentru a salva un muncitor prins sub un mal de pământ. Despre omul care, convins că nu mai are nicio șansă, îi spunea să îl lase acolo, iar răspunsul primit a fost simplu: „Ori ieșim amândoi, ori nu ieșim.” Au ieșit amândoi, iar de atunci au rămas prieteni.
Sau despre ziua în care, aflat în timpul liber, a ajuns primul la locul unui accident rutier grav. A stabilizat victimele, a liniștit o fetiță speriată și a acordat primul ajutor până la sosirea echipajelor de intervenție. Pentru el nu a fost un gest ieșit din comun. A fost firesc.
Pentru că, așa cum spune chiar el, uniforma se poate scoate, dar instinctul de salvator rămâne cu tine oriunde ai fi.
Astăzi reprezintă România în misiunea internațională de stingere a incendiilor de vegetație din Franța. Dar, indiferent dacă intervenția are loc acasă sau peste hotare, pe tatami sau în mijlocul focului, principiul după care își trăiește viața rămâne același, inspirat de fondatorul judo-ului, Jigoro Kano: „Să te perfecționezi pe tine însuți și să contribui la binele societății.”
