OPINIE. Prefectura zero barat! Un biet pensionar a apărat interesul a mii de sătmăreni

Cu un aplomb demn de o cauză mai bună, majoritatea UDMR și PNL din Consiliul Local Satu Mare a aprobat în luna februarie a acestui an celebra deja HOTĂRÂRE Nr. 49/23.02.2017 ”pentru aprobarea perceperii taxei reglementate de O.U.G. nr. 196/22.12.2005 privind Fondul pentru mediu”. Mai exact, au aruncat taxa la fondul de mediu în cârca populației. Fiind destule semne de întrebare, bravii juriști ai Instituției Prefectului au reacționat cu mâinile legate, ca nu cumva să îi supere pe mai marii vremii și au simulat o reacție la adresa hotărârii. Au trimis o adresă către Consiliul Local din care aproape nimeni nu a înțeles mare lucru. Un fel de ștruțo-cămilă. Amenințau juriștii plătiți regește ai Prefecturii că, vezi Doamne, vor ataca hotărârea Consiliului Local la Tribunal. Foc de paie și vorbe-n vânt. Nu s-a întâmplat nimic. A fost nevoie să vină pensionarul Szolomajer Augustin - un simplu sătmărean - să atace hotărârea Consiliului Local la Secția II Contencios Administrativ a Tribunalului Satu Mare. Și a câștigat fără drept de apel, judecătorii anulând hotărârea în cauză. (Consiliul va ataca decizia la Curtea de Apel Oradea). În acest context, ca și simplu cetățean, nu îmi rămâne decât să pun în balanță acțiunile și rezultatele juriștilor plătiți de stat, pe de o parte, și a pensionarului Szolomajer Augustin, pe de altă parte. Personal, am o singură concluzie: pensionarul Szolomajer a dat o lecție cruntă juriștilor Prefecturii. În locul lor mi-ar crăpa obrazul de rușine. Cum vă justificați, doamnelor și domnilor, în fața întregii comunități sătmărene. Cum le-ați apărat drepturile? Sunteți zero-barat, în această speță. Este opinia mea, a unui om care așteaptă reacție din partea Prefecturii, nu acțiuni șovăielnice. Se mai poate merge cu celebrul ”Dolce far niente”?! Nu e nimeni care să schimbe mentalitatea?! Ciprian Bâtea - editor PresaSM.ro P.S. Îmi pare sincer rău pentru prefectul Darius Filip, care știu că vrea să facă treabă. Dar dacă nu ai cu cine, nu poți. Nu ar fi primul prefect care ar măcina în gol.