Se vorbește, din nou, despre reorganizare în administrația publică. Se flutură procente, se dau comunicate, se mimează schimbarea. Dar, dacă privim lucid, se vede imediat că asistăm mai degrabă la un exercițiu de imagine decât la o reformă reală.
Premierul Ilie Bolojan a explicat limpede, clar, cu cifrele pe masă, că reducerea de doar 25% a numărului total de posturi din primării, incluzând și posturile vacante, nu înseamnă niciun leu economisit. Posturile „virtuale” nu costă nimic, fiind deja neocupate. Adică, acele posturi neocupate în organigramă, puse ca și ”zonă tampon”, în cazul în care vor trebui tăiate...posturi. A reduce de acolo înseamnă a diminua din aer. Reforma devine o iluzie contabilă, o încercare de a păcăli opinia publică.
De aceea, premierul cere o reducere reală, de cel puțin 40%. O reducere care să afecteze posturile ocupate, să curețe administrația de armatele de funcționari plantați pe criterii politice, adesea fără nicio legătură cu performanța sau cu interesul public.
Este evident că primăriile ar trebui să existe pentru cetățeni, nu pentru angajații aduși de găști politice să încaseze salarii fără să livreze servicii. Și acest adevăr nu poate fi șters, indiferent cine rămâne sau pleacă din fruntea guvernului.
Cazul Satu Mare este grăitor. Chiar persoane din conducerea Primăriei și a Consiliului Județean Satu Mare au recunoscut că se poate miza, în mod real, pe doar 30% dintre angajați. Restul sunt, în cel mai bun caz, spectatori plătiți din bani publici. În cel mai rău caz, își folosesc funcția pentru interese personale sau de grup.
Curtea de Conturi Satu Mare a confirmat același lucru: în administrația locală din județ nu se evaluează eficiența muncii. În mediul privat, lipsa de eficiență înseamnă restructurare sau faliment. În administrație, însă, lipsa de eficiență se traduce prin sinecuri, salarii, sporuri și bonusuri.
Nu e de mirare că partidele se opun unei reorganizări reale. Cum să lovească exact în sistemul pe care l-au creat, în armata de funcționari loiali, în rețelele de dependențe și favoruri? Și atunci, chiar și în ipoteza în care se va face un simulacru de reformă, există riscul ca victimele să fie tocmai angajații care mai muncesc, nu cei protejați de carnetul de partid.
În esență, problema nu este doar de cifre sau de organigrame, ci de voință politică. Până când administrația publică nu va fi eliberată de cultura pilelor și a nepotismului, orice reformă va rămâne o butaforie. Iar cetățenii vor plăti nota pentru spectacolul de reorganizare mimată.
----------------------------
Opininie de Ciprian Bâtea - editor PresaSM
