Judecătoria Satu Mare a admis în parte cererea formulată de o femeie din municipiul Satu Mare, în nume personal și ca reprezentant legal al celor trei copii minori, și a dispus emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului soț, pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 11 martie 2026.
Femeia a susținut că fostul soț o urmărește în mod constant pe ea și pe copii, că apare în apropierea locuinței, a magazinelor sau a locurilor unde familia se deplasează și că această conduită le provoacă tuturor o stare continuă de teamă. Ea a invocat violență psihologică și a susținut că cei mici sunt traumatizați, evită să iasă singuri și se sperie ori de câte ori îl văd pe tatăl lor.
Potrivit declarațiilor făcute în instanță, unul dintre cele mai recente episoade a avut loc în 4 martie 2026, când copiii au fost audiați într-un alt dosar, iar tatăl s-ar fi aflat în apropierea lor la instanță. Un alt incident relatat s-ar fi petrecut în 5 martie 2026, când bărbatul ar fi apărut în apropierea școlii, iar unul dintre minori s-ar fi speriat și ar fi fugit în clasă.
Minorii au declarat că se simt în pericol și speriați de prezența tatălui, că nu doresc să comunice cu acesta și că în trecut ar fi existat episoade de agresivitate. Raportul psihologului a consemnat, potrivit instanței, o relație disfuncțională între copii și tată, bazată pe frică și temere.
Învățătoarea unuia dintre copii a relatat că, în 5 martie 2026, minorul a fugit în clasă după ce și-a văzut tatăl în curtea școlii, însoțit de un alt bărbat. Cadrul didactic a apreciat că minorul era speriat și a contactat-o imediat pe mamă pentru a-i spune ce s-a întâmplat. Martora a mai susținut că băiatul nu se simte confortabil atunci când este adusă în discuție figura paternă și că relația dintre copii și tată nu pare una firească, fiind marcată de teamă și tensiune.
Tatăl/soțul a cerut respingerea solicitării, susținând că cererea conține afirmații generale și că nu ar fi fost dovedit un pericol actual și iminent, așa cum cere procedura specială a ordinului de protecție.
Un aspect neobișnuit în cauză a fost acela că avocatul desemnat din oficiu pentru pârât a solicitat, la rândul său, admiterea cererii de emitere a ordinului de protecție, apreciind că, din materialul cauzei, rezultă cel puțin existența unei violențe verbale și psihologice de natură să provoace temere. Acesta a susținut că o durată mai mare a ordinului ar permite inclusiv formularea unei eventuale cereri de revocare, dacă situația s-ar schimba, și a apreciat că o perioadă foarte scurtă nu ar fi suficientă.
Instanța a considerat că măsurile de protecție sunt necesare, însă nu pentru perioada maximă solicitată de reclamantă. Judecătorul a apreciat că o durată de 3 luni este suficientă pentru înlăturarea stării de pericol și pentru a-l determina pe pârât să reflecteze asupra comportamentului său.
