Un caz grav de presupusă violență între elevi, petrecut în incinta Liceului de Arte „Aurel Popp” din municipiul Satu Mare, la o clasă de a III-a, ridică semne de întrebare cu privire la siguranța din școli, modul de gestionare a incidentelor și existența sistemelor de supraveghere video. Investigația jurnalistică de față se bazează pe sesizări oficiale depuse de un părinte, răspunsuri ale conducerii școlii și documente interne transmise în urma incidentului. Numele minorilor și ale cadrelor didactice au fost anonimizate.
Un incident descris ca „extrem de grav”
Un părinte a doi elevi din clasa a III-a a sesizat oficial conducerea Liceului de Arte „Aurel Popp” din municipiul Satu Mare, susținând că fiul său ar fi fost victima unor acte repetate de violență din partea unui coleg de clasă. Potrivit sesizării obținute de PresaSM, nu ar fi fost primul episod de agresivitate. În anul școlar anterior ar fi existat un incident în care același elev ar fi încercat să-l sufoce pe copilul reclamantului. La acel moment, părinții copiilor ar fi discutat direct, iar situația ar fi fost semnalată și cadrului didactic.
Recent însă, susține părintele, ar fi avut loc un nou incident, mult mai grav. După un conflict minor în clasă — generat de atingerea accidentală a unei haine — copilul acuzat ar fi reacționat violent: l-ar fi lovit cu picioarele pe colegul său, l-ar fi trântit la pământ, iar ulterior ar fi luat o foarfecă de pe bancă și ar fi alergat după el. Copilul agresat s-ar fi refugiat în toaleta școlii, unde ar fi fost urmărit. Conform relatării părintelui, colegul ar fi făcut mișcări repetate de înjunghiere cu foarfeca, fără a-l răni, dar creând o situație de pericol major.
Intervenția ar fi venit abia după ce sora băiatului ar fi alertat personalul auxiliar, o angajată a școlii reușind să scoată copilul agresiv din încăpere. Părintele reclamant consideră că situația reprezintă: violență repetată și gravă, un risc pentru integritatea fizică și emoțională a copiilor, o problemă de siguranță în mediul școlar. Acesta a solicitat oficial investigarea incidentului, măsuri de protecție și clarificarea responsabilităților școlii.
Școala: „Incident regretabil, dar gestionat conform procedurilor”
Într-un răspuns scris transmis părintelui, conducerea unității de învățământ arată că sesizarea a fost analizată de Comisia de violență și că au fost demarate procedurile prevăzute de legislația privind managementul cazurilor de violență școlară. Potrivit documentelor: a fost întocmită fișa de semnalare a cazului, au fost luate declarații de la personalul implicat, comisia de violență a analizat situația, au fost organizate întâlniri cu părinții elevului acuzat, respoectiv s-au început ședințe de consiliere psihopedagogică.
Conducerea școlii susține că incidentul este „regretabil”, dar că ar fi fost gestionat conform procedurilor și că nu ar exista antecedente disciplinare ale cadrului didactic. De asemenea, reprezentanții unității afirmă că atmosfera clasei este una „foarte bună”, cu elevi cooperanți și relații pozitive.
Documentele analizate indică o serie de măsuri: consiliere psihologică pentru elevul acuzat; întâlniri periodice cu părinții acestuia; scăderea calificativului la purtare; monitorizarea atentă a clasei; intensificarea supravegherii în zonele comune (holuri, toalete); program de activități de coeziune și prevenție pe durata a șase săptămâni. Școala a recomandat inclusiv consilierea copiilor care s-ar fi simțit afectați de incident.
Controversa camerelor de supraveghere
Un alt punct sensibil îl reprezintă sistemul video al școlii. Părintele a solicitat oficial acces la imaginile din ziua incidentului, invocând dreptul de acces la date cu caracter personal conform GDPR. Răspunsul unității de învățământ a fost că sistemul video este funcțional tehnic și transmite imagini live, însă nu există stocare pe hard-disk. Prin urmare, nu există înregistrări arhivate pentru data incidentului. Școala a invocat prevederi legale potrivit cărora nu ar exista obligația stocării imaginilor. Această situație ridică întrebări privind utilitatea reală a camerelor de supraveghere în clarificarea unor incidente grave.
Întrebări fără răspuns
Cazul scoate la iveală mai multe probleme sensibile:
1. Există suficiente măsuri de prevenție a violenței școlare? Deși există proceduri și comisii la nivel declarativ, de ce incidentele grave continuă să apară?!
2. Cât de eficientă este supravegherea video fără stocare? În lipsa imaginilor, stabilirea exactă a faptelor devine dificilă. Există chiar suspiciunea că se încearcă mușamalizarea/acoperirea problemelor.
3. Există o ruptură între realitatea din clase și raportările oficiale? Documentele oficiale prezintă un climat pozitiv, însă sesizarea descrie o situație alarmantă. Realitatea pare să fie cu totul alta față de ceapare în documentele școlii.
Cazul evidențiază tensiuni majore între percepția instituțională a siguranței școlare și experiența concretă a unor părinți și elevi. Deși școala susține că a aplicat toate procedurile legale și a dispus măsuri educative și de consiliere, părintele reclamant consideră că situația a pus în pericol viața copilului său și că răspunsul instituțional nu este suficient.
