Când spunem unitate în diversitate, la Satu Mare traducerea liberă ar fi toți cu toții, dar fiecare pe cont propriu. Intrăm voioși în a doua repriză a campaniei pentru alegerile prezidențiale — ediția ”Repetiția generală”, după ce spectacolul de anul trecut s-a încheiat abrupt, cu huiduieli și fluierături. Și acum se mai aud ecourile refrenului ”Turu doi ânapoi”... Și, cum ne-am obișnuit, Sătmarul nu putea lipsi de pe afișul rușinii naționale. Sau gloriei, depinde pe cine întrebi.
Așadar, în timp ce la București liderii PSD, PNL și UDMR se țin de mână și zâmbesc ca la o nuntă de conveniență, la Satu Mare se dau cu umbrela unii-n alții. Poza de început de campanie? Doar PSD și UDMR – zâmbitori, cu afișul lui Crin Antonescu lipit mândru pe panoul din fața Bisericii cu Lanțuri. Liberalii? Probabil încă căutau lipiciul.
De ce lipsesc?! Povestea e simplă. PSD și UDMR și-au dat mâna pe sub masă și i-au lăsat pe liberali să joace Solitaire în sediul din centru. Asta în timp ce, în restul țării, PNL și PSD fac frăție de campanie. Dar Sătmarul, dom’le, e o excepție! Cum zic și ai lor de la centru, pe un ton între jenat și amuzat: ”Da, știm, acolo-i altă lume…”
Și dacă vă întrebați cum de-a ajuns Crin Antonescu, acest Lazar politic, să fie candidatul României Înainte, răspunsul e simplu: pentru că orice poveste bună are nevoie de o revenire spectaculoasă. Și ce e mai spectaculos decât să aduci înapoi în ring un fost lider politic pe care românii aproape că-l uitaseră? Adevărul e că nimeni nu mai credea că Bruxelles-ul va da drumul la Crin, dar iată-l – scuturat de praf, urcat pe scenă, și dus prin țară ca pe urs la bâlci.
Coordonatori de campanie prin Ardeal? Emil Boc și Sorin Grindeanu. Doar că la Satu Mare, au venit, au văzut… și s-au ignorat reciproc. Unul s-a întâlnit cu primarii liberali la sediul PNL, celălalt cu primarii PSD și UDMR la Casa Dăinuirii. Asta ca să ne fie clar: împreună, dar separați. Ca într-o căsnicie în care dorm în camere diferite.
Întrebarea rămâne: cât de eficientă poate fi o alianță care la Satu Mare e ca o trupă de dans sincron în care fiecare își urmează propriul ritm? Vor reuși oare primarii celor trei partide să împingă candidatul înainte cu tactici locale de tip știm noi cum se face? Sau vom asista la un nou moment glorios de tip ne-au bătut independenții și pensionarii?
Una e clar: în timp ce țara merge înainte (cu frâna trasă), Sătmarul rămâne hois. Adică, pe românește, în ritmul lui.
Opinie de Ciprian Bâtea - editor PresaSM
