FOTO. Istoria Castelului din Medieșu Aurit. A fost o perlă, acum e ruină. Cum arăta acum 150 de ani

În Medieşul Aurit, la aproape 20 de km de municipiul Satu Mare, se găseşte un edificiu semnificativ nu doar pentru arhitectura renascentistă din Transilvania, ci şi pentru istoria acestor locuri. Castelul Lonyai, căci despre el este vorba, deşi este un edificiu renunoscut prin includerea sa pe Lista Monumentelor Istorice la categoria clădirilor de importanţă naţională, precum şi în traseele sătmărene, este la un pas să se prăbuşească, nereuşind să impresioneze într-atât de mult autorităţile încât să investească în reabilitarea sa, potrivit historia.ro Medieşul Aurit este cunoscut încă din anul 1271 sub denumirea de Megyes, iar din anul 1273 sub denumirea de Medies. Cetatea Medieş a existat deja în sec. al XIII-lea. Ulterior, cetatea ajunge în proprietatea voievodului Transilvaniei, Miklos, fiul lui Móricz, din neamul Pok. Satul în sine s-a dezvoltat în jurul castelului. Denumirea lui se leagă de castel: Medieşul Aurit provine din cuvântul maghiar „megye" (judeţ, comitat), iar adjectivul „aurit" trimitea la bogăţia castelului presupus a fi decorat în interior numai cu foiţă de aur. [caption id="attachment_77036" align="aligncenter" width="900"] FOTO: szatmarnemeti anno[/caption] În 1493 cetatea este ocupată cu forţa de cei din familia Bathory, care vor fi stăpâni peste domeniul Medieşului vreme de un secol, când prin succesiune revine familiei Lónyai. Sigismund Lónyai este cel care va transforma clădirea într-un castel renascentist în aprox. 1630, unul dintre cele mai frumoase edificii din Transilvania contemporană. O inscripţie pe faţadă demonstrează acest lucru. Construcţia fusese clădită pe ruinele unei fortificaţii deja existente încă din secolele X-XI. După moartea lui Sigismund Lónyai, fiica lui, Anna devine proprietara castelului. În 1707, ce a mai rămas din măreţul castel este incendiat în timpul revoluţiei lui Gheorghe Rakoczy II. Ruinele sunt cumpărate în 1732 de familia Wesselenyi, dar masivul castel nu va mai avea niciodată măreţia din timpul lui Sigismund Lónyai. Apoi intră în posesia familiei Teleki şi va rămâne în proprietatea acestora pe tot parcursul secolului XIX, dar degradarea edificiului se accentuează. [caption id="attachment_59650" align="aligncenter" width="854"] FOTO: imstudio[/caption] Se pare că, în 1920, castelul a fost cumpărat de regele Carol al II-lea. În 1940-41, castelul a fost restaurat spre a deveni spital militar german, ulterior roman, dar renovarea din temelii din nefericire nu are un efect de durată, castelul fiind distrus în 1944. În jurul acestui eveniment trenează o dispută istorică. Unii susţin că trupele germane, aflate în retragere, au aruncat în aer castelul după ce îl folosiseră ca depozit de muniţii. Conform altora, distrugerea castelului este pusă pe seama trupelor sovietice. [gallery columns="2" size="full" ids="59858,59854,59847,59853,59849,59851"] După acest tragic eveniment, monumentul a rămas în paragină. În anii '70, lucrările de consolidare a castelului au constat în punerea unor zăbrele de lemn la ferestre, turnarea unor centuri de beton şi zidirea tunelurilor. SURSA: historia.ro