Judecătoria Satu Mare a admis cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de un bărbat împotriva fostei partenere, după ce instanța a reținut existența unor acte de violență verbală și psihologică, constând în mesaje amenințătoare și jignitoare, transmise ulterior despărțirii, conform informațiilor PresaSM. Din actele dosarului și declarațiile părților a rezultat că între cei doi a existat o relație de aproximativ un an, încheiată în septembrie 2025, iar după despărțire conflictul ar fi escaladat, reclamantul invocând o stare de temere alimentată de mesaje și incidente.
Instanța a precizat că își va întemeia analiza, în principal, pe mesajele de pe suportul depus la dosar care au fost recunoscute de femeie ca provenind de la contul/numărul său, arătând că pentru celelalte mesaje, transmise de pe numere diferite, nu se poate stabili autoratul în cadrul procedurii urgente, care nu permite administrarea unor probe de durată precum o expertiză informatică.
Instanța a reținut că mesajele recunoscute conțin amenințări grave și expresii violente, apreciind că acestea depășesc limitele unui conflict obișnuit între foști parteneri și sunt apte să provoace victimei o stare de tensiune și suferință psihică.
Ce a reclamat bărbatul: mesaje amenințătoare, urmărire și escaladarea stării de temere
În cererea depusă, bărbatul a descris un tipar de conduită pe care a calificat-o drept obsesivă și escaladată după despărțire: mesaje cu conținut jignitor, intimidant și amenințări, precum și episoade în care ar fi fost urmărit ori pus în situații tensionate. Reclamantul a susținut că aceste fapte i-au produs o stare constantă de teamă, culminând cu incidentul din 22 decembrie 2025, când a arătat că ar fi găsit un cauciuc tăiat la autoturism și obiecte cu semnificație intimidantă. În instanță, reclamantul a arătat că amenințările „s-au accentuat” și că, în percepția sa, situația este una care poate degenera.
Apărarea femeii: neagă o parte din acuzații, invocă lipsa probelor și un conflict reciproc
Femeia, prin avocat, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că ordinul de protecție este o măsură intruzivă care presupune existența unui pericol real și imputabil în mod concret persoanei vizate. Apărarea a susținut că nu există probe certe că anumite mesaje provenite de pe alte numere i-ar aparține pârâtei; capturile de ecran și conținutul digital trebuie analizate cu prudență, inclusiv prin prisma posibilității de manipulare; reclamantul ar încerca să preconstituie probe pentru dosare penale; măsurile cerute inițial (inclusiv brățara electronică) sunt disproporționate. Totodată, femeia a prezentat instanței un context în care a arătat că, pe durata relației, l-ar fi sprijinit pe bărbat și familia acestuia, susținând că nu reprezintă un pericol fizic pentru el și că unele episoade sunt prezentate unilateral.
Prin urmare, instanța a arătat că își fundamentează analiza în principal pe mesajele aflate pe suportul depus la dosar și recunoscute de femeie ca fiind transmise de pe contul/numărul său. Din acestea, judecătorul a reținut existența unui limbaj violent și amenințător, apreciind că mesajele depășesc limitele unui conflict obișnuit, fiind apte să inducă victimei o stare de tensiune și suferință psihică.
Prin sentința civilă pronunțată la 31 decembrie 2025, instanța a dispus emiterea ordinului de protecție pe o durată provizorie de 2 luni, începând cu data de 31.12.2025, stabilind: obligația pârâtei de a păstra o distanță minimă de 50 metri față de reclamant și față de locuința acestuia; interdicția oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență ori în orice alt mod, direct sau indirect, cu reclamantul.
