După ani de muncă în diverse domenii, schimbând loc de muncă după loc de muncă în căutarea unui trai mai bun, un sătmărean muncitor și responsabil trage o concluzie dureroasă: în România, omul muncitor este exploatat, luat în derâdere și lipsit de perspective.
„De 6 luni am schimbat din nou jobul și încep să înțeleg mai bine de ce tot mai mulți pleacă. Nu angajații sunt problema, ci patronii care îi muncesc pe oameni ca pe sclavi, pe salariul minim pe economie”, povestește bărbatul, care spune că a lucrat în mai multe domenii și a sperat mereu că va găsi un loc în care munca să-i fie respectată. Însă realitatea l-a adus în pragul resemnării.
Deși a reușit să-și cumpere un apartament în rate, muncind cinstit, acum l-a scos la vânzare.
„Am pus apartamentul la vreo cinci agenții. Nu mă grăbesc, dar mi s-a umplut paharul. Nu mai pot. Nu pentru mine plec, ci pentru copiii mei. În direcția în care merge țara asta, nu le văd niciun viitor aici”, spune sătmăreanul.
Bărbatul spune răspicat: „Mai bine să fiu înjurat de străini decât batjocorit de ai mei în țara mea. Aici, hoții și leneșii prosperă, iar cei care muncesc pe bune trăiesc de la o lună la alta, cu griji și umilințe. Afară, măcar ai o viață decentă dacă muncești, iar copiii pot avea o șansă la altceva.”
Mărturia sătmăreanului reflectă o realitate cunoscută de mulți români care au încercat să-și clădească un viitor aici, dar au ajuns să spere că își vor regăsi demnitatea și siguranța dincolo de granițe.
„Prea mulți prieteni de-ai mei muncesc cinstit și se chinuie să ajungă cu banii de la o lună la alta. Nu merită asta. Niciun om care muncește nu merită să fie umilit”, concluzionează tânărul.
Povestea lui nu este unică, dar este grăitoare. România riscă să-și piardă tocmai acei oameni care o pot clădi: muncitori, corecți, dispuși să tragă pentru un trai decent. Iar când și aceștia își pierd speranța, întrebarea nu mai este „de ce pleacă oamenii?”, ci „cine mai rămâne?”.
