Judecătoria Negrești-Oaș a respins, printr-o sentință pronunțată joi, 11 iunie 2026, cererea unui bărbat care solicita emiterea unui ordin de protecție împotriva a patru persoane, apreciind că nu există niciun pericol actual sau iminent care să justifice adoptarea unei astfel de măsuri excepționale. Mai mult, într-o decizie rar întâlnită în astfel de cauze, instanța a concluzionat că cererea a fost formulată cu rea-credință și a aplicat reclamantului o amendă judiciară de 1.000 de lei, obligându-l totodată la plata a 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Agresiune invocată după aproape trei ani
Potrivit cererii depuse la instanță, reclamantul a susținut că în octombrie 2023 ar fi fost victima unor acte de intimidare și agresiune din partea celor patru pârâți, care s-ar fi deplasat la domiciliul său pentru recuperarea unor bunuri sau sume de bani. Acesta a afirmat că se teme acum de o posibilă răzbunare, după ce, în urmă cu aproximativ o lună, ar fi formulat plângeri împotriva celor vizați și ar fi solicitat despăgubiri.
În fața instanței, bărbatul a încercat să depună ca probă un stick USB care conținea înregistrări din anul 2023, despre care susținea că surprind actele de violență reclamate. Judecătorul a respins însă administrarea acestei probe, reținând că imaginile se refereau la evenimente petrecute cu aproape trei ani înainte și nu puteau demonstra existența unui risc actual.
Întrebarea-cheie a judecătorului
Un aspect care a cântărit decisiv în soluția instanței a fost răspunsul reclamantului la întrebările adresate în sala de judecată. Acesta a recunoscut că, în ultimii trei ani, nu a mai existat nicio agresiune fizică sau verbală din partea pârâților și că temerile sale se bazează exclusiv pe presupunerea că aceștia s-ar putea răzbuna pentru demersurile judiciare inițiate împotriva lor. Întrebat de judecător ce elemente concrete îl determină să creadă că este în pericol, reclamantul a răspuns că este vorba doar despre faptul că a formulat pretenții și plângeri împotriva acestora. De asemenea, el a declarat că, după depunerea plângerii penale, nu a avut niciun contact cu persoanele împotriva cărora solicita ordinul de protecție.
Situație neobișnuită: reclamantul este inculpat pentru agresarea unuia dintre pârâți
Poate cel mai surprinzător element al dosarului este că, potrivit hotărârii, reclamantul este trimis în judecată într-o cauză penală pentru agresarea unuia dintre pârâți. Instanța a reținut că bărbatul a recunoscut în cadrul interogatoriului existența acestui dosar și faptul că incidentul din 2023 face obiectul unor proceduri judiciare aflate încă pe rol. În aceste condiții, procurorul de ședință a solicitat respingerea cererii, afirmând că reclamantul urmărește practic obținerea „preventivă” a unui ordin de protecție, deși nu există dovezi privind existența unui pericol actual.
Mesaj ferm al instanței: ordinul de protecție nu poate fi folosit pentru temeri ipotetice
În motivarea sentinței, judecătorul a făcut mai multe precizări importante privind scopul Legii nr. 26/2024 privind ordinul de protecție. Instanța a arătat că emiterea unui ordin de protecție este posibilă doar atunci când există acte de violență actuale sau iminente, capabile să pună în pericol viața, integritatea fizică ori psihică a victimei. Judecătorul a subliniat că simpla existență a unei stări de temere, neînsoțită de fapte concrete și dovedite, nu poate justifica o astfel de măsură.
Într-un pasaj remarcabil al motivării, instanța a avertizat că ordinul de protecție nu trebuie transformat într-un instrument utilizat pentru orice conflict sau suspiciune și că asemenea cereri riscă să banalizeze un mecanism juridic creat pentru protejarea reală a victimelor violenței.
„Nu orice pretinsă stare de temere resimțită de reclamant poate forma obiectul unui ordin de protecție”, a reținut instanța, arătând că măsura este destinată exclusiv situațiilor în care există agresiuni și un pericol real și imediat.
Amendă pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale
Un alt aspect deosebit al hotărârii îl reprezintă sancționarea reclamantului. Judecătorul a apreciat că acesta cunoștea faptul că nu există agresiuni recente și că nu poate demonstra existența unui risc actual, însă a ales totuși să introducă acțiunea. Prin urmare, în baza Codului de procedură civilă, instanța a aplicat o amendă judiciară de 1.000 de lei pentru formularea cu rea-credință a unei cereri considerate vădit neîntemeiate. Pe lângă amendă, reclamantul a fost obligat să achite statului și suma de 500 de lei reprezentând cheltuieli judiciare. Sentința poate fi atacată cu apel în termen de trei zile de la pronunțare, iar împotriva amenzii judiciare poate fi formulată cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.
-------------------------------
FOTO: Arhivă/Scop ilustrativ
