Un tânăr șofer a fost achitat de către magistrații Judecătoriei Negrești-Oaș după o adevărată dezbatere între specialiști în medicină și în drept. Deși a fost depistat cu urme de coicaina și THC în corp, experții au opinat că la momentul la care a fost depistat la volan de către polițiști tânărul nu se afla sub influența drogurilor. Mai exact, capacitatea de a conduce nu i-a fost alterată. Concluzie însușită de către judecătorul de caz, care a mers pe mâna specialiștilor.
Conform informațiilor PresaSM, tânărul a fost oprit de o patrulă de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Negreşti-Oaş pe Drumul Comunal 75, la volanul unui autoturism. Testat cu aparatul drug screen a indicat o valoare pozitivă pentru cocaină, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Orăşenesc Negreşti-Oaş, unde i-au fost prelevate mostre biologice de sânge şi mostre de urină în vederea stabilirii prezenţei în organism a substanţelor psihoactive. Conform Buletinului de analiză toxicologică, șoferul a avut prezente în organism la data recoltării substanţele psihoactive.
Tânărul le-a spus judecătorilor că i se pare halucinant să fie judecat în contextul în care rezultatul analizelor au fost în sensul că nu i-a fost afectată capacitatea de a conduce autoturisme.
În schimb, conform experților din cadrul Institutului de Medicină Legală Timişoara: ”în momentul recoltării mostrelor biologice inculpatul nu se mai afla sub influenţa substanţelor psihoactive, acestea nefiind depistate în mostra de sânge. Ca urmare a intervalului redus de timp, de la eveniment la prelevarea probei de sânge (de aproximativ 75 de minute) şi a absenţei substanţelor psihoactive în mostra de sânge analizată, apreciază că (…) nu se mai afla sub influenţa substanţelor psihoactive. Evidenţierea la analiza toxicologică a metaboliţilor inactivi ai substanţelor psihoactive THC şi cocaină, cât şi a cocainei în mostra de urină atestă un consum de substanţe psihoactive la un moment anterior care însă nu poate fi precizat”.
Explicația judecătorului de caz: ”Cum instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea asupra vinovăţiei inculpatului pe bază unor probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa acestui aspect, instanţa apreciază că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo), astfel că va dispune achitarea inculpatului, fapta săvârșită nefiind prevăzută de legea penală”.
