Situația din cadrul Consiliul Județean Satu Mare capătă accente de criză după ce consilierii județeni PNL – Alina Ristea, Alexandru Horvat, Mircea Marghitaș, Beniamin Urs și Iulian Câcău – au lansat un atac frontal la adresa conducerii instituției și a modului în care este gestionată activitatea DGASPC Satu Mare. În centrul disputei se află două proiecte aparent tehnice, dar cu impact major: planul anual de acțiune privind serviciile sociale și reorganizarea organigramei DGASPC. Dincolo de limbajul birocratic, consilierii vorbesc însă despre un sistem „dezechilibrat, lipsit de transparență și rupt de realitatea din teren”.
Dialog blocat și decizii luate „în orb”
Consilierul Alexandru Horvat susține că inițiativa PNL nu a fost una politică, ci una orientată spre corectarea unor disfuncționalități evidente. Acesta afirmă că au fost organizate două întâlniri cu reprezentanții Consiliului Județean și ai DGASPC, în care au fost formulate propuneri concrete.
Suplimentarea personalului, adaptarea achizițiilor alimentare la sezon, eficientizarea activității din bucătării sau identificarea soluțiilor pentru deficitul de specialiști – toate acestea au fost, potrivit lui Horvat, puncte esențiale pe agenda discuțiilor. Cu toate acestea, procesul s-ar fi blocat inexplicabil.
„Am pornit de la ideea că putem construi ceva funcțional. Dar lipsa de răspunsuri clare și refuzul dialogului real ne-au adus în situația de astăzi”, afirmă acesta.
Un exemplu concret ridicat de consilier este expirarea contractului pentru furnizarea alimentelor la data de 30 aprilie, fără ca instituția să ofere o soluție coerentă pentru continuitate.
„Nu putem vorbi despre management responsabil când centrele sunt lăsate să se descurce singure pentru aprovizionare”, avertizează Horvat.
Reorganizarea contestată: între legalitate și realitate
Intervenția consilierei Alina Ristea aduce în discuție o problemă și mai gravă: posibila neconformitate legală a reorganizării propuse. Aceasta invocă prevederile Legea asistenței sociale nr. 292/2011, subliniind că serviciile sociale trebuie organizate în funcție de nevoile reale și că autoritățile au obligația de a asigura resursele necesare.
„Din analiza noastră, există indicii că aceste cerințe nu sunt respectate. Se pune întrebarea dacă această reorganizare servește beneficiarilor sau doar imaginea instituției”, afirmă Ristea.
În lipsa unor explicații clare din partea conducerii, suspiciunea principală este că ne aflăm în fața unei „reorganizări de fațadă”.
Centrele sociale, între cifre și realitate
Cea mai dură parte a criticilor vizează discrepanța dintre organigrame și situația din teren. Consilierii PNL descriu un sistem în care cifrele arată bine pe hârtie, dar nu au acoperire în realitate.
Exemplele oferite sunt relevante:
-
centre cu peste 100 de beneficiari funcționează cu personal insuficient;
-
unități dimensionate pentru zeci de persoane operează cu mult sub necesarul real;
-
personalul este completat artificial prin delegări temporare, fără stabilitate.
„Nu poți susține un sistem social pe improvizații. Nu poți avea centre la jumătate de personal și să pretinzi că standardele sunt respectate”, punctează Ristea.
Mai mult, desființarea unor posturi vacante din organigramă este văzută ca o măsură care maschează problema reală: incapacitatea de a atrage și menține personal calificat.
Lipsuri grave și acuzații care zguduie sistemul
Dincolo de aspectele administrative, consilierii vorbesc despre probleme care țin de condițiile efective din centre – aspecte ce, dacă se confirmă, ar putea indica o degradare serioasă a serviciilor sociale. Se reclamă limitarea produselor de igienă pentru beneficiari; porții de hrană sub nivelul necesar; achiziții minimale de îmbrăcăminte.
„Aceste lucruri nu sunt doar deficiențe administrative. Sunt probleme care afectează direct demnitatea umană”, avertizează consilierii.
În același context, este criticată și ideea – atribuită conducerii – că activitatea ar putea fi suplinită prin voluntari.
Conducere fără concurs și lipsă de transparență
Un alt element care ridică semne de întrebare este modul de ocupare a funcțiilor de conducere. Potrivit declarațiilor, numeroși șefi de centre sunt numiți prin delegare, fără concurs. Această practică este considerată periculoasă, deoarece poate afecta independența decizională și poate descuraja asumarea responsabilității.
„În aceste condiții, dialogul instituțional devine formal, iar problemele reale rămân nerezolvate”, susțin consilierii.
Angajați neconsultați, decizii impuse
Consilierii PNL mai atrag atenția că personalul din centre nu a fost consultat în privința reorganizării. Această lipsă de comunicare generează incertitudine și tensiuni interne, în condițiile în care angajații nu cunosc impactul asupra locurilor de muncă sau asupra modului de desfășurare a activității.
„Nu poți reforma un sistem fără să vorbești cu cei care îl susțin zi de zi”, subliniază Ristea.
Solicitare fermă: opriți proiectele
În lipsa unor răspunsuri clare și a unor măsuri concrete, consilierii PNL solicită retragerea celor două proiecte de pe ordinea de zi și reluarea procesului pe baze reale. Mesajul lor este unul direct și fără echivoc: „Nu putem gira decizii care riscă să agraveze problemele existente. Este nevoie de transparență, responsabilitate și soluții reale, nu de artificii administrative.”
Un sistem la limită
Ceea ce se conturează din aceste declarații este imaginea unui sistem social aflat la limită – prins între constrângeri bugetare, decizii administrative discutabile și o lipsă evidentă de dialog. Rămâne de văzut dacă conducerea Consiliul Județean Satu Mare și a DGASPC Satu Mare va răspunde acestor acuzații sau dacă situația va escalada într-un conflict instituțional deschis. Cert este un lucru: în mijlocul acestui scandal nu sunt doar cifre sau organigrame, ci oameni vulnerabili, pentru care fiecare decizie contează.
---------------------------
Declarațiile consilierului Alina Ristea: ”Nu putem accepta situații absurde. Nu poți funcționa cu un centru de vârstnici precum „Șansa”, cu un număr de 115 beneficiari, care are 120 de posturi aprobate, dar doar 79 ocupate în realitate, dintre care 14 sunt delegați. Nu poți susține funcționarea centrului de pe strada Gorunului – destinat pentru 50 de beneficiari – cu doar 30 de angajați, mult sub necesarul real de personal. Nu poți avea la CABR Noroieni, unde sunt 33 de beneficiari, doar 15 angajați, în condițiile în care necesarul real este de 33. Nu poți funcționa cu toate „căsuțele” la jumătate de personal.
Se pare că, în tot acest timp, s-a urmărit respectarea standardelor pe aparat propriu. Citez conducerea DGASPC: „pe serviciile sociale se lucrează cu voluntari, nu e problemă”. Aceasta nu este o reorganizare reală. Este o reorganizare pe hârtie. Numărul de personal există doar în documente, nu și în realitate. Problemele din cadrul DGASPC sunt mult mai grave decât se prezintă oficial și, din păcate, nu sunt tratate cu responsabilitate de către conducere.
De exemplu, cei mai mulți șefi de centre sunt numiți prin delegare, fără concurs. Această situație ridică semne de întrebare serioase privind independența lor și explică de ce aceștia au evitat dialogul instituțional cu mine și cu domnul Horvat, colegul meu. În aceste condiții, riscul de presiuni sau vulnerabilități este evident.
Mai mult, personalul din centre ne-a transmis că nu a fost consultat în legătură cu această reorganizare. Angajații nu cunosc impactul asupra propriilor locuri de muncă și asupra activității zilnice. Este inacceptabil.
Ne-am dorit ca, la ultima întâlnire – care, din păcate, nu a mai avut loc – să discutăm direct cu șefii de centre pentru a afla:
-
necesarul real de personal, atât de specialitate, cât și auxiliar;
-
lipsurile concrete care afectează bunăstarea beneficiarilor.
Pentru că, în final, despre ei este vorba. Nu poți conduce un sistem de asistență socială în felul acesta:
-
nu poți limita la trei pampersuri pe zi din lipsă de fonduri;
-
nu poți reduce hrana la jumătate din necesarul zilnic;
-
nu poți impune achiziția a doar două perechi de șosete pe an.
Aceste lucruri nu sunt doar inacceptabile – sunt profund nedemne pentru o instituție publică. Solicităm transparență, responsabilitate și, mai ales, o abordare reală, nu una de fațadă. Beneficiarii acestui sistem nu sunt cifre într-un tabel. Sunt oameni care depind de deciziile noastre. Iar noi avem obligația să nu îi abandonăm”.
