Criză gravă de traducători de limba maghiară în anchetele penale din județul Satu Mare. Poliția este pusă în imposibilitate de a-și face meseria! Polițiștii din județul Satu Mare se confruntă cu una dintre cele mai serioase probleme din ultimii ani: lipsa traducătorilor autorizați de limba maghiară dispuși să colaboreze cu organele de cercetare penală. Situația a devenit critică în condițiile în care, potrivit ultimului recensământ, 93.491 de locuitori ai județului – aproximativ o treime din populație – sunt de etnie maghiară, iar o parte dintre aceștia nu vorbesc limba română, conform informațiilor PresaSM.
Traducători puțini, plăți mici, disponibilitate zero
Motivele refuzului sunt multiple, însă principalul ține de remunerația extrem de redusă raportată la efortul depus. Tarifele orare sunt considerate descurajante, mai ales în condițiile în care traducătorii sunt chemați frecvent la audieri desfășurate noaptea sau în afara programului obișnuit. În zonele preponderent maghiare, această criză este exploatată inclusiv de suspecți sau inculpați, care invocă dreptul la traducător pentru a amâna audierile sau pentru a încerca să creeze vicii de procedură.
Problema nu se limitează la faza de urmărire penală. În instanțele de judecată, traducătorii sunt adesea chemați la termene la care martorii, suspecții sau inculpații nu se mai prezintă. În aceste situații, deși așteaptă 2–4 ore sau chiar pierd aproape o zi întreagă de lucru, traducătorii nu sunt plătiți deloc, ceea ce a dus la o ruptură aproape totală între aceștia și sistemul judiciar.
Anchete blocate și drepturi folosite strategic
În prezent, polițiștii ajung în situații absurde: nu pot lua declarații nici măcar unor suspecți de naționalitate maghiară care cunosc limba română, deoarece aceștia își cunosc drepturile și solicită prezența unui traducător autorizat. În lipsa acestuia, audierea nu poate avea loc în mod legal.
Unii polițiști încearcă să compenseze situația „din pix”, pontând mai multe ore decât cele efectiv lucrate, pentru a crește sumele încasate de traducători. Practica este însă extrem de riscantă. Dacă, de exemplu, o audiere durează o oră, dar este pontată ca având trei ore, iar suspectul comite o altă infracțiune în intervalul respectiv, polițistul poate ajunge să răspundă disciplinar sau chiar penal.
Cadrul legal: drept clar, soluții inexistente
Codul de procedură penală este clar. Conform art. 12 CPP, orice persoană care nu cunoaște limba română are dreptul să fie asistată gratuit de un interpret. De asemenea, art. 83 și art. 90 CPP consacră dreptul suspectului sau inculpatului de a fi informat și de a participa efectiv la proceduri, inclusiv prin intermediul unui traducător. Activitatea traducătorilor autorizați este reglementată de Legea nr. 178/1997, iar plata acestora se face potrivit normelor stabilite prin acte normative subsecvente. În practică însă, sumele alocate nu au mai fost actualizate corespunzător, în ciuda creșterii costurilor și a complexității muncii prestate.
O „armă” legală pe care poliția refuză să o folosească
Teoretic, organele de urmărire penală au un instrument coercitiv: dacă un traducător autorizat refuză nejustificat să se prezinte la solicitarea poliției sau a parchetului, se poate cere retragerea autorizației. În realitate, polițiștii evită această măsură, conștienți că nu rezolvă problema de fond și că traducătorii au dreptul legitim la o plată decentă pentru munca lor.
Statul tace, infractorii profită
În tot acest timp, Ministerul Justiției și Ministerul Public nu au venit cu nicio soluție concretă. Fără majorarea tarifelor și fără reglementări clare privind plata traducătorilor chemați inutil la termene de judecată, situația riscă să se agraveze. Concluzia este una dură: în lipsa unei intervenții rapide a statului, infractorii de naționalitate maghiară beneficiază de un „complice” neașteptat – indolența autorităților, care lasă sistemul să se blocheze într-o problemă previzibilă și perfect rezolvabilă.
