Potrivit informațiilor PresaSM, o femeie a susținut că a încercat să cumpere un un imobil în apropierea municipiului Satu Mare, iar pentru acest demers ar fi remis, în mai multe tranșe, sume importante de bani către doi bărbați care i-ar fi promis sprijin pentru identificarea și achiziționarea unui imobil. Femeia a arătat că prejudiciul total s-ar ridica la 15.000 de euro.
De unde a început totul...
În plângerea penală, aceasta a susținut că l-a contactat mai întâi pe unul dintre suspecți, o persoană pe care o cunoștea de mai mulți ani și despre care știa că activează în domeniul construcțiilor și al afacerilor imobiliare. Conform relatării sale, acesta i-ar fi prezentat un apartament din Satu Mare, iar ulterior i-ar fi solicitat 8.000 de euro cu titlu de avans. Mai târziu, după ce tranzacția respectivă nu s-ar mai fi concretizat, femeia a arătat că a fost îndrumată către cel de-al doilea suspect, care i-ar fi propus o altă locuință, de această dată în Odoreu, și căruia i-ar fi remis, în total, încă 7.000 de euro.
Petenta a susținut că, deși i s-ar fi promis în repetate rânduri că actele vor fi finalizate, niciun imobil nu a fost achiziționat, iar demersurile au fost tergiversate. În fața organelor judiciare, ea a invocat inclusiv existența unor discuții telefonice înregistrate, despre care a considerat că susțin varianta sa și a cerut completarea urmăririi penale, inclusiv prin audierea unui martor indicat de ea și prin folosirea testării poligraf.
În plângere, femeia a susținut că, după mai multe amânări, unul dintre cei implicați i-ar fi spus ulterior că a pierdut banii destinați achiziției imobilului la jocuri de noroc. Această afirmație apare însă exclusiv în relatarea persoanei vătămate și nu a fost confirmată prin probe în dosar.
Ce spun cei doi ”agenți imobiliari”
În schimb, cei doi bărbați cercetați au negat comiterea infracțiunii de înșelăciune. Unul dintre ei a admis că a încercat să o ajute pe femeie să găsească un apartament, spunând însă că nu a primit bani de la aceasta. Celălalt a recunoscut doar primirea sumei de 3.000 de euro, dar a susținut că banii au reprezentat un împrumut, nu o sumă oferită pentru cumpărarea unui imobil. Ambii au contestat interpretarea dată de petentă împrejurărilor cauzei.
În faza de urmărire penală, procurorul a dispus clasarea cauzei față de ambii suspecți pentru infracțiunea de înșelăciune, reținând că probele administrate nu au fost suficiente pentru a demonstra că aceștia au săvârșit fapta reclamată. Anchetatorii au avut în vedere declarația persoanei vătămate, declarațiile suspecților și redarea a două conversații telefonice depuse la dosar, însă au apreciat că acest material probator nu răstoarnă prezumția de nevinovăție.
Ce spun judecătorii
Judecătorul a reținut că, pentru existența infracțiunii de înșelăciune, este necesar să fie dovedite inducerea în eroare, scopul obținerii unui folos material injust și producerea unei pagube. În acest dosar, instanța a apreciat că nu s-a putut demonstra, prin probe certe, remiterea sumelor în condițiile susținute de petentă și nici scopul exact pentru care ar fi fost remise acele sume. De asemenea, s-a arătat că înregistrările telefonice depuse la dosar nu sunt concludente, întrucât niciunul dintre suspecți nu a recunoscut explicit că a primit bani pentru a procura un imobil.
Instanța a mai subliniat că între părți nu a fost întocmit niciun înscris care să ateste predarea banilor, că nu au existat martori la momentul presupuselor remiteri și că persoana vătămată nu a putut indica precis nici apartamentul, nici casa despre care a afirmat că i-ar fi fost prezentate. În aceste condiții, judecătorul a concluzionat că nu există probe suficiente pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii cercetate.
