FOTOGALERIE. Povestea minunată a oșanului erou, ajuns la o sută de ani

Țara Oașului. Comuna Bixad. La numărul 350 o gospodărie autentic românească iese în evidență. E ruptă total de lume și de specificul locului din zilele noastre. Un albastru viu și intens acoperă un lut ars plămădit cu grijă și răbdare. Se îmbină perfect cu lemnul și ferestrele mici. În pridvor două cergi mari cât jumătate de casă. Toate acestea fac notă distinctă față de proximitatea contemporană din Țara Oașului. Creștinii ortodocși prăznuiesc Sfinții Apostoli Petru și Pavel. În ajunul sfintei sărbători, curtea familiei Maguran a răsunat de ritmurile inconfundabile ale Oașului, de cântece patriotice și de bucuria a cinci generații adunate la un loc. Gyorgy Maguran a trecut de ziua în care a împlinit 100 de ani cu câteva luni în urmă. Acum așteaptă cu nerăbdare ca și țara pentru care a luptat pe front să se aniverseze. Sunt dintr-un an amândoi: și el, și țara! Iar el a apărat-o pe front. Era pe lângă Oradea Mare când a primit vestea alături de camarazii săi. Când au strâns din dinți și din armele rămase și li s-a spus că vor merge acasă. O vreme, el s-a liniștit. Apoi țara a fiert din nou. A slujit-o și a apărat-o. Și nu a plecat de aici numai atâta vreme cât alții l-au silit să o facă. S-a spetit în minele nemților, apoi s-a întors acasă, fără să se uite înapoi nici măcar o clipă. A dat pământului românesc tot ce a avut: credință, urmași, sudoare. A strâns într-o bătătură cinci generații, iar acum se bucură de zilele cu sănătate pe care Divinitatea îi îngăduie să le împartă cu doamna lui, cu patru din cei șapte copii pe care i-au avut, nepoți, strănepoți și urmașii lor. E aprig la minte și molcom la vorbă și ar avea atâtea lucruri să spună deodată, încât nu știe pe care să le rostească primele. Și-a luat straiele oșenești și cu femeia care i-a stat alături toată viața a ieșit în poartă să-și primească oaspeții. Sticla de pălincă din mâna gazdei și ceterașii în drum, împreună cu ceilalți membri ai familiei gătiți de sărbătoare întregesc un peisaj specific locului. Ei ne-au primit cu cântec și voie bună. Noi am mers cu bucuria de a fi primiți, cu daruri de însemnătate istorică – drapelul, insigna centenarului, scrisoarea semnată de ministrul de interne, Carmen Daniela Dan și cu glasurile pregătite a intona Un cântec istoric. Poate vocile noastre nu au sunat perfect pentru o ureche avizată, dar inflexiunile ce se simțeau erau în mare parte datorate emoțiilor. Ne-a poftit în curte să ne omenească. Și ca o gazdă primitoare, s-a așezat în capul mesei. I-a povestit prefectului despre familia sa, apoi și-a trecut privirea pe la fiecare uniformă și pe la cei care o purtau: Poliție, Jandarmerie, Pompieri, Poliție de Frontieră, reprezentanți ai Ministerului Apărării. A mulțumit. Nouă. Dar mai ales Providenței. Ieri, cu vizita în Bixad, Ministerul Afacerilor Interne a încheiat campania O viață cât un centenar în județul Satu Mare. Dar povestea centenarilor și a familiilor lor continuă în liniștea fiecărui cămin. Și a României, la fel!