Un cântec s-a frânt prea devreme, iar ecoul lui încă plutește peste Sătmar. Ghiță Botoș, voce iubită a muzicii populare/petrecere, a plecat spre tăcerea veșnică, lăsând în urmă o orchestră de lacrimi, o soție cu inima sfâșiată și trei copii orfani de tată. Familia anunță cu durere că cei care doresc să fie alături de regretatul artist pe drumul către odihna de veci sunt așteptați la cimitirul privat de pe strada Amațiului.
📌 Luni, 1 septembrie 2025, ora 18:00 – priveghi
📌 Marți, 2 septembrie 2025, ora 13:00 – slujba de înmormântare
În loc de coroane, familia cere un gest simplu, dar plin de simbol: o floare. O floare ca semn de iubire, ca o ultimă notă adăugată la partitura vieții sale, ca un „mulțumesc” pentru cântecul cu care a alinat suflete și a legat oameni.
„Cu inima frântă, anunț plecarea prea devreme dintre noi a soțului meu iubit...”, transmite soția artistului, chemând în jurul sicriului nu bogăția fastului, ci sinceritatea unui gest discret și plin de respect.
Cunoscutul interpret de muzică populară Ghiță Botoș, din Satu Mare, a pierdut bătălia cu boala, după un an de suferință cumplită, purtată cu o demnitate rară. Din păcate, trei copii au rămas orfani, iar o soție va rămâne cu sufletul pustiit.
Viața i-a așezat în cale o încercare năprasnică: medicii au descoperit o tumoră uriașă, o povară de peste 11 kilograme, pe care trupul său firav a fost nevoit să o poarte. La Sibiu, mâinile iscusite ale unor specialiști i-au oferit o rază de speranță, reușind să îndepărteze formațiunea tumorală de aproape jumătate de metru.
A fost o victorie amară, o luptă câștigată pe moment, dar nu și războiul. Boala, asemenea unei umbre necruțătoare, a revenit, iar de data aceasta nu a mai lăsat loc de întoarcere.
După operație, artistul și-a înălțat glasul nu pe scenă, ci în cuvinte pline de recunoștință. „Dragii mei, nu există cuvinte suficiente pentru a exprima recunoștința pe care o simt...”, mărturisea el, cu inima plină de speranță, crezând că destinul îi mai acordase o șansă. A visat să revină în fața publicului, acolo unde se simțea acasă, unde fiecare cântec devenea rugă și alinare.
