ASTĂZI a venit - după 7 ani - sentința după un accident mortal produs pe Drumul Național 19, în Certeze, județul Satu Mare. Conform informațiilor PresaSM, la data de 05.06.2019, în jurul orei 15:20, victima se afla la volanul unui autoturism, oprit pe acostamentul străzii Principale (DN 19), în localitatea Certeze. Instanța a reținut că victima a inițiat o manevră de întoarcere/virare la stânga, pătrunzând pe DN 19 fără a acorda prioritate unei autobasculante/autoutilitare. Impactul s-a produs în partea laterală stângă a autoturismului. Victima a suferit leziuni severe, a fost transportată la spital, însă a decedat la 10.06.2019, cauza medicală fiind insuficiență cardio-respiratorie acută și politraumatism, în contextul accidentului rutier.
Ce au declarat inculpatul și martorii
Inculpatul a susținut, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, că a observat autoturismul oprit în afara părții carosabile. Când s-a apropiat, autoturismul s-ar fi pus în mișcare „fără să semnalizeze” și ar fi întors în fața sa. A frânat brusc, dar nu a putut evita impactul. Nu se consideră vinovat, apreciind că manevra victimei a fost determinantă. Instanța a consemnat însă că inculpatul a declarat și că a frânat brusc în momentul în care a realizat că autoturismul virează, aspect relevant în corelarea cu urmele de frânare și concluziile expertizelor.
Un martor a relatat că s-a deplasat împreună cu victima la un magazin, iar înainte de plecare i-a cerut victimei să întoarcă autoturismul „pentru că ploua”. Martorul a auzit apoi o bubuitură, a ieșit și a văzut autoturismul avariat și autobasculanta în apropiere. Alți martori (rude ale victimei) au arătat că nu au asistat la accident, dar au menționat că victima nu ar fi consumat alcool înainte de a conduce.
Expertizele tehnice: diferențe de detaliu, aceeași concluzie de fond
În dosar au existat două rapoarte de expertiză criminalistică, cu unele diferențe privind vitezele estimate, însă cu concluzii convergente în privința mecanismului producerii accidentului. Expertiza Laboratorului Interjudețean Timișoara (25.01.2022) a indicat, în esență: viteza autoutilitarei la impact: probabil 58 km/h; viteza inițială estimată a autoutilitarei: cca 68 km/h; dacă ar fi rulat cu viteza maximă admisă pe sectorul respectiv (50 km/h), accidentul putea fi evitat prin frânare (în anumite condiții de reacție); cauza accidentului: manevra de întoarcere a autoturismului + viteza peste limită a autoutilitarei.
Expertiza INEC București (14.02.2023) a reținut, pe baza simulărilor: viteza la coliziune: 54 km/h pentru autoutilitară și 11 km/h pentru autoturism (estimări); starea de pericol s-a declanșat când autoturismul a pătruns de pe acostament spre carosabil, pe traiectorie de intersectare cu autoutilitara; autoutilitara nu putea evita accidentul în condițiile analizate, dar viteza maximă care ar fi permis evitarea prin oprire era de aproximativ 52,6 km/h, subliniindu-se că, raportat la regula de 50 km/h în localitate, o viteză legală ar fi crescut șansa evitării; cauza accidentului: manevra de întoarcere + depășirea vitezei admise.
Cum a „ales” instanța între concluzii
Aplicând principiul in dubio pro reo, instanța a reținut varianta mai favorabilă inculpatului, stabilind viteza de deplasare la cel puțin 54 km/h (nu 68 km/h), însă a subliniat că și această viteză depășea limita de 50 km/h, iar accidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul ar fi respectat limita legală. Instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă (art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal), reținând că:
-
inculpatul a încălcat obligația de a respecta regimul legal de viteză și de a adapta viteza la condițiile de drum (art. 48 din OUG 195/2002);
-
decesul victimei a fost consecința directă a politraumatismului suferit în accident (confirmat medico-legal);
-
vinovăția a fost în forma culpei fără prevedere: inculpatul nu a prevăzut rezultatul, deși trebuia și putea să îl prevadă, mai ales având calitatea de șofer profesionist.
Instanța a respins ideea unei cauze de neimputabilitate de tip caz fortuit, arătând, în esență, că imprevizibilitatea trebuie să fie obiectivă și că un conducător prudent, respectând limita legală în localitate, putea evita producerea accidentului în condițiile reținute.
Culpa victimei și procentul stabilit de instanță: 70% victimă, 30% inculpat
Deși proporția culpei nu înlătură răspunderea penală, instanța a analizat conduita victimei, reținând că aceasta a încălcat dispozițiile art. 54 din OUG 195/2002 (obligația de a semnaliza și de a se asigura la schimbarea direcției/întoarcere).
În final, instanța a stabilit culpă concurentă, în proporție de:
-
30% în sarcina inculpatului;
-
70% în sarcina victimei,
având în vedere că victima a inițiat manevra de întoarcere fără asigurare și fără semnalizare corespunzătoare, iar una dintre expertize a apreciat manevra victimei ca având „eficiență cauzală majoră”. Instanța a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, cu suspendare. De asemenea, s-au acordat daune morale, respectiv 150.000 lei pentru mama victimei și 50.000 lei pentru fiecare frate/soră.
-----------------
FOTO: Arhivă/Scop ilustrativ
