O rectificare bugetară readuce în prim-plan o problemă mult mai serioasă decât simpla mutare a unor sume dintr-un capitol în altul: cine îi îngrijește, efectiv, pe beneficiarii centrelor pentru vârstnici din județul Satu Mare și de ce, în condițiile unui deficit reclamat de personal, DGASPC Satu Mare nu ar fi făcut toate demersurile necesare pentru ocuparea posturilor vacante?
Consilierul județean PNL Alina Ristea a lansat o serie de acuzații și întrebări incomode la adresa conducerii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu Mare, prezentând inclusiv cifre privind personalul, concursurile organizate în ultimii ani și salariile existente la nivelul aparatului de conducere. Imaginea descrisă de aceasta este una care, dacă datele prezentate se confirmă integral, ridică o problemă serioasă de priorități: prea puțini oameni care lucrează direct cu beneficiarii și venituri considerabile în zona de conducere și administrație.
Mai mulți beneficiari. Dar cine îi îngrijește?
Problema a fost ridicată în contextul unei rectificări bugetare prin care sunt alocate fonduri pentru persoane relocate de la Oradea în centrele pentru vârstnici Șansa și „Alexandru” din Carei. Alina Ristea spune că nu contestă necesitatea sprijinirii noilor beneficiari. Întrebarea sa este alta: există suficient personal pentru ca acești oameni, împreună cu beneficiarii aflați deja în centre, să primească îngrijirea corespunzătoare?
Potrivit datelor prezentate de consilierul județean, numai Centrul Șansa avea deja 104 beneficiari, iar odată cu noile persoane numărul celor care trebuie îngrijiți ar ajunge la 134. În același timp, conform declarațiilor sale, centrul dispune de 16 asistente și 29 de infirmiere. Numere care, privite izolat, pot părea rezonabile. Situația se schimbă însă atunci când personalul trebuie repartizat pe trei paliere, în trei ture, zi de zi, inclusiv în weekend și de sărbători, luând în calcul concediile, zilele libere, eventualele concedii medicale și celelalte absențe.
„Vă las să faceți dumneavoastră calculele, pentru că eu nu reușesc să înțeleg cum poate acest personal să asigure condiții optime de îngrijire pentru toate cele 134 de persoane și să respecte standardele minime specifice de calitate”, a declarat Alina Ristea.
Și tocmai aici începe problema care ar trebui lămurită public de conducerea DGASPC Satu Mare. Dacă personalul este suficient, instituția ar trebui să prezinte cifrele și să demonstreze acest lucru prin raportarea la standardele legale. Dacă personalul este insuficient, atunci apare inevitabil următoarea întrebare: de ce nu au fost ocupate posturile vacante?
În 2024 s-au căutat oameni. În 2025, concursurile ar fi dispărut
Consilierul județean susține că a solicitat oficial Consiliului Județean Satu Mare documentele privind memorandumurile transmise Ministerului Muncii pentru organizarea concursurilor. Din răspunsurile primite, aceasta afirmă că rezultă o diferență majoră între anii 2024 și 2025. În 2024 ar fi fost inițiate procedurile pentru ocuparea a 25 de posturi. Prima solicitare a trebuit refăcută, la cererea Ministerului, pentru că nu îndeplinea toate condițiile, însă ulterior procedura ar fi fost completată, iar cele 25 de posturi au ajuns să fie scoase la concurs.
În 2025, susține Alina Ristea, lucrurile s-ar fi oprit practic înainte de linia de start. În luna martie ar fi fost transmisă o adresă prin care se arăta că anumite posturi sunt „absolut necesare”. Numai că simpla declarare a necesității lor nu ar fi fost suficientă pentru fundamentarea unui memorandum. Potrivit consilierului județean, documentația trebuia să conțină inclusiv dovada încadrării cheltuielilor în buget, indicarea hotărârii Consiliului Județean și estimarea impactului financiar.
Cu alte cuvinte, ar fi existat nevoia de personal, dar procedura necesară pentru ca oamenii să poată fi efectiv angajați nu ar fi fost dusă până la capăt. În noiembrie 2025, Ministerul ar fi cerut informații privind posturile vacante, iar răspunsul primit ar fi indicat aceleași posturi despre care se discutase încă din martie.
„Concluzia este clară: în anul 2025, conducerea DGASPC nu a manifestat un interes real pentru scoaterea posturilor la concurs”, acuză Alina Ristea.
„Nu existau bani”. Dar consilierul arată spre salariile conducerii
Explicația pe care Alina Ristea o avansează este una financiară: posturile nu ar fi fost ocupate pentru că nu existau resursele necesare. De aici, însă, atacul politic devine mult mai dur. Potrivit cifrelor prezentate de consilierul județean, la DGASPC Satu Mare ar exista salarii de peste 19.000 de lei în cazul celor trei directori, de peste 18.000 de lei pentru zece șefi de serviciu și de peste 12.000 de lei pentru peste 50 de consilieri clasa I.
Astfel, în timp ce instituția ar avea nevoie de asistente, infirmiere și personal care să lucreze nemijlocit cu persoanele vulnerabile, o parte importantă din fondul de salarii ar fi concentrată, potrivit acesteia, în aparatul administrativ și de conducere. Este exact contradicția asupra căreia consilierul PNL cere explicații: cum poate o instituție să invoce, direct sau indirect, lipsa resurselor pentru ocuparea posturilor necesare îngrijirii beneficiarilor, dar să mențină în același timp niveluri salariale foarte ridicate la vârful structurii?
2026: nici măcar solicitare pentru Satu Mare?
Situația devine și mai interesantă în cazul anului 2026. Alina Ristea afirmă că, după ce a solicitat informații privind demersurile DGASPC Satu Mare, i-au fost transmise exemple din Covasna și Brăila, unde Ministerul ar fi refuzat aprobarea unor concursuri. Numai că întrebarea consilierului nu privea Covasna și nici Brăila. Privea Satu Mare. Iar potrivit acesteia, DGASPC Satu Mare nu ar fi făcut nicio solicitare în acest sens.
„Dar eu nu am întrebat despre Covasna și Brăila. Eu am întrebat despre Satu Mare. Iar răspunsul este simplu: Satu Mare nu a făcut nicio solicitare”, a declarat consilierul județean.
Dacă informația este corectă, discuția despre eventualele refuzuri ale Ministerului devine secundară. Un minister nu poate refuza o solicitare pe care instituția din Satu Mare nu a formulat-o.
Covasna: peste 35 de posturi scoase la concurs. Satu Mare: zero, susține Ristea
Comparația cu județul Covasna, introdusă chiar prin documentele transmise consilierului, riscă să producă mai multe întrebări decât răspunsuri pentru DGASPC Satu Mare. Conform datelor prezentate de Alina Ristea, în anul 2025 DGASPC Covasna ar fi scos la concurs peste 35 de posturi și ar fi organizat 12 concursuri. La Satu Mare, în același an, potrivit acesteia: niciun post scos la concurs și niciun concurs organizat. Diferențele nu s-ar opri aici.
Ristea susține că salariile directorilor din Covasna sunt în jurul valorii de 16.000 de lei, cele ale șefilor de serviciu în jur de 13.000 de lei, iar ale consilierilor în jur de 9.000 de lei. La Satu Mare, cifrele prezentate de aceasta ar fi sensibil mai mari: peste 19.000 de lei pentru directori, peste 18.000 de lei pentru șefii de serviciu și peste 12.000 de lei pentru consilieri.
„Se vede treaba că la Satu Mare trăim în cornul abundenței”, a ironizat consilierul județean.
209.000 de lei pe lună. Echivalentul a circa 30 de posturi?
Potrivit calculelor prezentate de Alina Ristea, diferența dintre nivelurile salariale comparate ar ajunge la aproximativ 209.000 de lei lunar. Consilierul transformă această sumă într-o comparație mult mai ușor de înțeles: la un salariu de încadrare ipotetic de 7.000 de lei, banii ar reprezenta echivalentul a aproximativ 30 de posturi. Adică tocmai oameni care ar putea lucra în centre: asistente, infirmiere și alte categorii de personal care intră zilnic în contact direct cu beneficiarii.
Desigur, o asemenea comparație nu înseamnă automat că sumele din buget pot fi mutate pur și simplu de la o categorie de personal la alta sau că 30 de angajări ar putea fi făcute imediat. Există organigrame, plafoane, prevederi bugetare și proceduri legale care trebuie respectate. Dar întrebarea de fond rămâne perfect legitimă: care au fost prioritățile instituției? Pentru că, într-un centru rezidențial, beneficiarul nu este îngrijit de organigramă și nici de funcțiile de conducere trecute într-un tabel. Are nevoie de oameni care să fie efectiv lângă el.
Și mai există o întrebare: de ce nu sunt scoase la concurs posturile de șef de centru?
Alina Ristea ridică însă o problemă suplimentară, care merită un răspuns separat și foarte clar din partea conducerii DGASPC Satu Mare: De ce nu sunt scoase la concurs posturile de șef de centre? Este o întrebare cu atât mai importantă cu cât vorbim despre funcții de conducere în structuri care gestionează persoane vulnerabile și în care responsabilitatea managerială este uriașă.
Dacă există funcții de șef de centru ocupate temporar, prin interimat, delegare sau alte formule provizorii, DGASPC Satu Mare ar trebui să comunice public câte sunt, de când se află în această situație, cine le ocupă și care este motivul pentru care nu au fost organizate concursuri pentru ocuparea lor în condițiile legii. O soluție temporară poate fi justificată administrativ pentru o anumită perioadă. Când însă provizoratul se prelungește, apare inevitabil întrebarea dacă excepția nu riscă să devină regulă.
Întrebările la care DGASPC și Consiliul Județean trebuie să răspundă
Dincolo de schimbul politic de replici, situația poate fi clarificată relativ simplu prin documente. Câte posturi sunt vacante în prezent în centrele rezidențiale ale DGASPC Satu Mare? Câte dintre acestea sunt pentru asistente, infirmiere și personal de îngrijire? Câte solicitări pentru organizarea concursurilor au fost transmise în 2025 și 2026? Pentru câte posturi? Care dintre ele au fost respinse și prin ce document? Câte funcții de șef de centru sunt ocupate prin concurs și câte prin forme temporare? De cât timp? Și, poate cel mai important, personalul existent în centrele Șansa și „Alexandru” respectă, în fiecare tură, standardele minime obligatorii raportate la numărul actual de beneficiari?
Acestea nu sunt simple întrebări politice. Sunt întrebări despre modul în care sunt cheltuiți banii publici și, mai ales, despre calitatea serviciilor oferite unor oameni care depind aproape în totalitate de personalul acestor centre.
„Beneficiarii nu au nevoie de organigrame încărcate și de salarii privilegiate la vârf. Au nevoie de oameni lângă ei, în fiecare tură, în fiecare zi”, a sintetizat Alina Ristea.
Iar până la prezentarea unor explicații și documente care să infirme sau să nuanțeze acuzațiile consilierului județean, întrebarea rămâne deschisă: dacă DGASPC Satu Mare știa că are nevoie de oameni, de ce posturile necesare nu au ajuns la concurs? Și, în egală măsură, de ce nu sunt scoase la concurs posturile de șef de centre?
