La 35 de ani de la prăbușirea regimului comunist, arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) continuă să aducă la lumină detalii mai puțin cunoscute despre viața rurală din România ultimului deceniu comunist, titrează jurnaliștii de la Ziua de Constanța. Documentele din dosarele Securității arată că satul nu era cu nimic mai puțin supravegheat decât orașul - dimpotrivă, era monitorizat constant, printr-o rețea informativă discretă, dar extrem de atentă la dinamica comunităților locale.
Potrivit sursei citate, comuna Păulești poate deveni un studiu de caz pentru modul în care Securitatea supraveghea populația. Peste 30 de persoane, potrivit documentelor CNSAS, activau în comună și transmiteau informații către Securitate. Nu doar informatorii și colaboratorii erau importanți. Raportul securității includea și tabele cu numele persoanelor cu trecut ”neconform”, dar și localnici predispuși la ”atitudini ostile”, aceștia din urmă, în jur de 16 la număr.
De asemenea, erau trecute și obiectivele monitorizate din Păulești. Potrivit raportului, era monitorizate un numă rde 20 de obiective, dar și opt locuri și cinci medii, toate fiind sub lupa Securității.
Potrivit CNSAS, un raport al Securității județului Satu Mare nota că sătmărenii din Păulești aveau în general o ”stare de spirit corespunzătoare”, dar și că ”comentau negativ” cu privire la faptul că rămâneau fără curent seara, la ora 19.
„În cadrul com. Păuleşti starea de spirit a populaţiei în general este corespunzătoare, cu excepţia faptului că se comentează negativ pe marginea întreruperilor energiei electrice, cu precădere seara de orele 19, timp în care navetiştii cât şi membrii cooperatori se declară nemulţumiţi deoarece pe când ajung la domiciliu [...] se întrerupe energia electrică şi nu pot să-şi desfăşoare aceste activităţi.”
Astea nu erau singurele probleme. Nemulțumiri erau și față de lipsa alimentelor din magazine, transportul în comun deficitar făcea problematică naveta muncitorilor, dar și a copiilor care mergeau la școală. În plus, în agricultură, lucrările câmpului sufereau întârzieri, iar agricultorii se confruntau și cu lipsa construcțiilor pentru adăpostirea animalelor, dificultățile de furajare și deficitul de apă. Toate acestea reflectau un sistem rural aflat în criză structurală.
Iar asta în condițiile în care, inclusiv raportul Securtiății, arăta că comunitățile din preajma granițelor aveau un avantaj grație învecinării cu Ungaria. Doar că, în timp ce micul trafic de frontieră făcea mai ușoară viața de zi cu zi a sătmărenilor, pentru Securitate el reprezenta un risc din cauza pe fondul creșterii numărului de români care încercau să fugă din „raiul comunist”.
