Situație revoltătoare într-un centru comercial din Constanța. Un medic nu a fost lăsat să acorde primul ajutor unui copil care s-a înecat cu mâncare și a leșinat. În timp ce micuțul se zbătea între viață și moarte, zeci de oameni s-au adunat în jurul lui și îl purtau în brațe, până când o ambulanță a ajuns la locul incidentului. În cele din urmă, copilul a fost salvat, însă situația a revoltat-o pe Denisa Olteanu, medic la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, informează digi24.ro
Redăm mai jos postarea medicului Denisa Olteanul:
"În timp ce mă aflam într-un mall din Constanţa împreună cu fiica mea, am asistat la cea mai groaznică experienţă. Voiam să vizionam un film împreună, aşez copilul la o masă din incinta cinematografului şi o rog să mă aştepte până iau biletele de la casă. În timp ce aşteptam la coadă, observ că în zona fast food-urilor era mare agitaţie, foarte multă lume se îmbulzea, ţipa şi unii îşi adresau cuvinte urâte. Îl intreb pe un domn ce se întâmplă? 'Un copil a înghiţit ceva şi a leşinat! Salvarea nu a ajuns!'
Fără să stau prea mult pe gânduri, alerg până la locul respectiv, reuşesc să trec de mulţime şi văd un copil ( aproximativ 3 ani) inconştient, care nu raspunde la stimuli, în braţele unui adult care încerca să-i desfacă nasturii de la cămaşă. Îl întreb pe domnul respectiv: 'Esti medic? Ce s-a întâmplat? Te rog, lasă-mă să văd copilul, eu sunt medic!'
Raspunsul lui: 'Nu, nu sunt medic, dar am făcut cursuri, am idee de ceea ce fac!' Alte două doamne au luat copilul pe sus în timp ce-şi adresau replici acide pentru ca 'nu-i ok să-i bagi degetele în gură, îi dai microbi!' În tot acest timp, care a durat vreo 5-7 minute, într-o luptă fizică şi verbală, am reuşit doar să-i iau pulsul, să-i aplic două lovituri între omoplaţi şi să-i deschid gura parţial, moment în care m-a muşcat (toate manevrele fiind făcute în timp ce copilul era plasat de la un adult la altul).
Mama copilului, întinsă pe jos, plângând în hohote, asista neputincioasă la acest film horror. În scurt timp am conştientizat că al meu copil e singur la o masă departe de mine şi am fugit să-l caut. M-am asigurat că e bine şi m-am întors iar la copilul care avea nevoie de ajutor.
Situaţia era asemănătoare doar că acum copilul era întins în poziţie de siguranţă. În scurt timp au venit şi ajutoarele specializate.
Atâta frustrare, neputinţă şi nelinişte nu am simţit în toate orele petrecute în spital! Un val de sentimente ciudate m-a acaparat şi am reuşit să le potolesc doar pentru că o aveam pe fiica mea lângă mine. Nu toţi suntem făcuţi să ajutam un om la nevoie, nu toţi avem pregătirea necesară, nu toţi suntem capabili să gestionam corect o astfel de situaţie, în anumite momente avem nevoie de ajutor de specialitate. În astfel de situaţii nu contează 'cursurile pe care le-aţi făcut', nu contează care e mai vocal în sfaturi inutile, care împinge mai tare… Doar viaţa contează! Oferiti medicilor posibilitatea să ajute, să supravegheze sau să coordoneze o astfel de situaţie în care viaţa unui om e ca un fir de aţă! Ca să mă fac bine înţeleasă: nu am fost lăsată să ajut acel copil! Copilul trăieşte!".
