Astăzi, în inima Țării Oașului, la Muzeul în Aer Liber din Negrești-Oaș, timpul a stat în loc pentru o clipă de eternitate. Sub razele blânde ale soarelui de iunie, oșenii și vizitatorii au pășit într-o poveste țesută cu fir de aur și suflet curat, la festivalul „Cămeșa oșenească – IE VIE – Poartă trecutul spre viitor”.
A fost o zi în care firul iței s-a împletit cu cel al emoției, iar cămeșa tradițională – „sfântă” pentru identitatea locului – a prins glas și pași de joc. Începând cu ora 16:00, o vecernie cu mireasmă de busuioc și un concert de toacă au deschis o punte nevăzută între cer și pământ, sfințind parcă fiecare colț al muzeului în aer liber.
Apoi, sub cerul liber și într-un decor desprins parcă dintr-o carte de povești, au prins viață atelierele meșteșugului autentic: femei cu mâini pricepute au cusut cămăși cu răbdare și dragoste, olarii au modelat lutul ca pe o rugăciune tăcută, iar copiii au descoperit, cu ochii mari de uimire, cum păpușile de altădată nu aveau chip din plastic, ci suflet din cârpă.
Momentul de vârf al zilei a fost, fără îndoială, parada „De la IE la INSPIRAȚIE” – un veritabil poem vizual, în care cămașa străbună a dialogat cu moda contemporană, dovedind că trecutul nu moare, ci renaște, mereu altfel, mereu viu.
Aromele din colțul culinar au răscolit amintiri și au trezit pofte: „guiaș pă carne de porc”, „boce” aburinde, „ptită” rumenă și, desigur, „gogoșile copilăriei” – rotunde, pufoase și pudrate cu nostalgie. În sunet de ceterași și tropot de opinci, ospățul s-a transformat în sărbătoare.
Nu au lipsit nici colțurile „instagramabile”, unde flăcăii și fetele, strașnic îmbrăcați în port oșenesc, au zâmbit larg pentru posteritate, între două gospodării vechi și o fântână cu cumpănă.
Când ceasul a bătut ora 18:00, scena s-a umplut de culoare și viață: ansamblurile folclorice au ridicat praful din bătătură, iar cântecul popular a țâșnit din piepturi ca un râu de dor.
Evenimentul a fost organizat cu grijă și suflet de Primăria Negrești-Oaș, prin Muzeul Țării Oașului, cu sprijinul Institutului Național al Patrimoniului. Un gest de iubire față de identitatea locului, dar și un pod între generații.
Astăzi, în Negrești-Oaș, cămașa nu a fost doar îmbrăcată. A fost purtată cu mândrie. Cu rădăcini. Cu viitor.
