Procesul deschis după moartea unei paciente la Spitalul Județean de Urgență Satu Mare, despre care familia susține că s-a infectat în spital cu bacterii extrem de rezistente la antibiotice, a intrat într-o etapă rar întâlnită în instanțele din România: Tribunalul a decis ca societatea de asigurări a spitalului să fie introdusă oficial în dosar.
Conform informațiilor PresaSM, fiica pacientei cere daune morale de 150.000 de euro, acuzând că mama sa ar fi murit după ce a contractat, în timpul internării, infecții asociate actului medical (IAAM), produse de bacterii MDR – microorganisme rezistente la multiple antibiotice. Femeia a fost internată în perioada 1–15 iulie 2021, iar familia susține că infectarea s-ar fi produs în spital.
Asiguratorul, chemat să plătească eventualele despăgubiri
Aspectul cu adevărat inedit al cauzei este că spitalul a cerut ca eventualele despăgubiri să fie suportate de compania de asigurări cu care avea încheiată o poliță de răspundere civilă profesională. Potrivit documentelor depuse la dosar, polița era valabilă exact în perioada internării pacientei și prevedea o limită de despăgubire de până la 500.000 de euro.
Astfel, dacă instanța va stabili că spitalul este responsabil pentru decesul pacientei, societatea de asigurări ar putea fi obligată să suporte plata daunelor morale cerute de familie. Tribunalul a apreciat că există suficiente elemente pentru ca firma de asigurări să fie introdusă în proces, urmând ca răspunderea efectivă să fie analizată ulterior, odată cu judecarea fondului cauzei.
Dosar penal clasat: „Nu se poate stabili că decesul a fost cauzat de infecții nosocomiale”
În apărare, spitalul invocă un dosar penal deschis după plângerea formulată de soțul pacientei. Procurorii au dispus clasarea cauzei, concluzionând că nu poate fi stabilită o legătură directă între deces și infecțiile asociate actului medical. Potrivit susținerilor din dosar, anchetatorii au reținut că pacienta era internată deja cu diagnostic de septicemie și că nu poate fi dovedită o conduită culpabilă a personalului medical. În consecință, cauza penală privind presupusa ucidere din culpă a fost închisă. Totuși, procesul civil merge mai departe, deoarece standardul de probă într-o acțiune civilă este diferit de cel din materie penală.
Dispută procedurală și acuzații de tardivitate
Un alt episod interesant al procesului a vizat momentul în care spitalul a cerut introducerea asiguratorului în dosar. Reclamanta a susținut că această cerere a fost formulată prea târziu și ar trebui respinsă ca tardivă. Judecătorii au respins însă această interpretare, apreciind că acțiunea principală a fost clarificată abia după ce instanța a cerut explicit reclamantei să precizeze exact care este fapta ilicită imputată spitalului. În aceste condiții, Tribunalul a considerat că și cererea de chemare în garanție a fost depusă în termen legal.
Instanța: analiza vinovăției se va face ulterior
Prin hotărârea pronunțată în 26 mai 2026, Tribunalul a respins excepția privind netimbrarea cererii și a admis în principiu chemarea în garanție a asiguratorului. Judecătorii au subliniat că aspectele esențiale – existența unei culpe medicale, legătura dintre presupusa infecție nosocomială și deces, precum și obligația efectivă a asiguratorului de a plăti – vor fi analizate în etapa de fond a procesului.
Cazul este unul rar prin complexitatea lui, pentru că pune în discuție simultan presupuse infecții intraspitalicești, o poliță de malpraxis de sute de mii de euro și efectele unei anchete penale clasate asupra unui proces civil de despăgubiri.
